Leurda – un dar minunat al Dumnezeirii

Leurda (Allium ursinum)

„LEURDA curăţă întregul organism, face sângele sănătos, alungă şi distruge substanţele otrăvitoare. Persoanele mereu bolnăvicoase, cele cu eczeme şi cu tenul fainos, scrofuloşii şi reumaticii ar trebui să venereze leurda asemenea aurului.
Nici o plantă de pe pamânt nu este atât de eficace pentru curăţirea stomacului, a intestinelor şi a sângelui. Tinerii ar înflorii ca nişte roze şi s-ar deschide ca un con de brad la soare!”

Descriere: Fiecare primăvară aduce speranţe în soare şi căldură. Ne simtim iarăşi veseli şi plini de avânt, ne bucurăm de prima înverzire a naturii şi de voioşia lumii păsărilor cu întreaga fiinţă, ca de un autentic dar de la Creator. În faţa acestei noi splendori verzi, ar trebui să păşim spre o nouă cură de primăvară, o curăţire şi depuraţie a organismului care duc la împrospătare şi înviorare igienică demne de luat în seamă. Mai ales leurda, numita şi ai-ciorasc, ai-de-pădure, ai-sălbatic, aiuti, aliu, aliu-de-iunie, leoarda sau leorda, face parte dintre aceşti vestitori ai primăverii. Frunzele, de un verde proaspăt, lanceolate, lucioase, asemănătoare celor ale lăcrămioarei, ies dintr-un bulb lunguieţ care este înconjurat de membrane albe, transparente. Tulpina netedă, de un verde deschis, împreună cu potirul alb ajung la o înălţime de 30 de centimetri. 

Leurda creşte numai în câmpii bogate în humus şi umede, sub tufişuri, în păduri de foioase şi alpine. I se simte puternicul miros de usturoi chiar înainte de a zări planta. El i-a şi adus în popor numele de „ai” – sălbatic, de pădure – însemnând usturoi; acest miros exclude fără nici o îndoială orice confuzie cu frunzele lăcrămioarei sau cu otrăvitoarea brânduşa de toamnă. La începutul primăverii, multe zăvoaie sunt acoperite cu frunze proaspete, verzi ale leurdei. Ele răsar din pământ în aprilie sau mai, uneori chiar mai devreme. Florile devin însă vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie. Puternice forţe vindecătoare zac în ea şi se spune că şi urşii o caută când ies din hibernare, pentru a-şi curăţa stomacul, intestinele şi sângele. 

Leurda conţine în esenţă proprietăţile usturoiului nostru, numai că are o putere curativă mult mai mare. Este, de aceea, deosebit de indicată în curele depurative de primăvară şi ajută la vindecarea bolilor cronice de piele. Întrucât frunzele îşi pierd forţele lecuitoare în stare uscată, în cura de curăţire şi depuraţie de primăvară ele se folosesc proaspete. Se pun, tăiate mărunt, pe pâinea cu unt; tocate fin, în loc de alt condiment (nefierte) în supa zilnică, pe cartofi, în perişoare, chiftele sau în alte mâncăruri al căror gust este îmbunătăţit altminteri de pătrunjel. Frunzele pot fi preparate şi ca piure sau salată. Întrucât folosite în cantităţi mari au un gust înţepător, ar trebui amestecate în piure cu funze de urzici. Frunzele tinere se adună în aprile sau mai, deci înainte de înflorire, iar bulbii la sfârşitul verii şi toamna. Bulbii de leurdă pot fi folosiţi la fel ca şi usturoiul. 

Este indicat ca persoanele cu stomac sensibil să toarne lapte cald peste frunzele şi bulbii tăiaţi mărunt, să lase totul să stea 2-3 ore, apoi să bea acest lichid, înghiţitură cu înghiţitură. Pentru a avea pe tot parcursul anului leurda în casă şi a beneficia de puterea ei tămăduitoare, se prepară tinctura de leurdă. Din această tinctură se iau zilnic 10-12 picături în puţină apă. Aceste picături ajută la o memorie excelentă, previn arterioscleroza şi alungă multe alte afecţiuni şi indipoziţii. 

Leurda are un efect foarte favorabil asupra aparatului digestiv. Se recomandă atât la diaree acută şi cronică, chiar dacă aceasta este însoţită de balonări şi colici, cât şi la constipaţie, dacă aceasta se bazează pe spasme interne sau de lenevirea intestinelor. Viermii intestinali, chiar şi limbricii, mor la câtva timp după folosirea leurdei. O dată cu îmbunătăţirea activităţii intestinale dispar şi acele indispoziţii care apar adesea la oamenii vârstnici sau la gurmanzi din cauza intestinelor leneşe, inactive sau prea pline, insomnia, tulburările cardiace provocate de stomac, indispoziţiile provenite din arterioscleroza sau hipertensiune artificială – ca verijul (ameţeala), senzaţia de apăsare (la cap), de nelinişte şi depresiunile – vor ceda. Suprapresiunea scate treptat. 

Vinul de leurdă este un preparat minunat pentru toţi bătrânii cu veşnice secreţii pulmonare abundente şi greutăţi în respiraţie legate de acestea. Chiar în cazurile de tuse rebelă îndelungată se scapă de flegma şi de insuficienţa respiratorie provocată de ea. Acest leac este indicat în tuberculoza pulmonară şi hiropizie, de care suferă desori cei bătrâni. Frunzele folosite în stare proaspătă curăţă rinichii şi vezica, favorizând urinarea. Rănile care se vindecă greu, unse cu suc proaspăt de leurdă, se vor închide rapid. Chiar şi starea bolnavilor cardiovasculari se ameliorează.

Vinul de leurdă se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunţiţi, care se fierb 5 minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se îndulceşte după gust cu miere sau sirop. Se bea dimineaţa câte un păhărel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele în vârstă, chinuite de tuse rebelă, insuficienţă respiratorie, expectoraţii persistente şi tuberculoză pulmonară.

Leurda este un mijloc depurativ înca nepapreciat la justa sa valoare, care se dovedeşte bun mai ales pentru epidemia cronic suferindă, dar mai ales, stimulează sistemul imunitar, care este "gardianul" ce distruge celulele maligne prezente în permanenţă în organism.

Mediucul naturist şi preotul eleveţian Kunzle a lăudat în mod special această plantă: „Ea curăţă întregul organism, face sângele sănătos, alungă şi distruge substanţele otrăvitoare. Persoanele mereu bolnăvicoase, cele cu eczeme şi cu tenul făinos, scrofuloşii şi reumaticii ar trebui să venereze leurda asemenea aurului. Nici o plantă de pe pământ nu este atât de eficace pentru curăţirea stomacului, a intestinelor şi a sângelui. Tinerii ar înflori ca nişte roze şi s-ar deschide ca un con de brad la soare!” Kunzle arată mai încolo că ştie familii ai căror membri erau înainte „tot timpul anului bolnăvicioşi, mergeau din doctor în doctor, erau plini de erupţii şi eczeme, scrofuloşi pe tot corpul, palizi, de parcă ar fi zăcut deja în groapă şi i-ar fi râcâit găinile iarăşi afară de sub pământ şi care s-au însănătoşit şi înviorat după o întrebuinţare mai îndelungată a acestui dar minunat al Dumezeirii”.

Sursa:  sites.google.com