Părintele Sofian Boghiu: Bolile sufleteşti sunt multe în noi, de care adesea nu ne dăm seama

Bolile sufleteşti sunt multe în noi, de care adesea nu ne dăm seama: mânie, făţărnicie, mândrie, necredinţă, nepăsare şi lipsă de dragoste pentru ceilalţi, pagube pe care le facem aproapelui prin vorbirea de rău şi prin discreditarea faţă de alţii. 

 Răul imens constă în pierderea conştiinţei păcatului. Nu ne dăm seama că greşim, comiţând păcatele amintite mai sus. Asemenea păcate produc un mare haos interior şi ne ameţesc şi ne îmbolnăvim pe dinăuntru.

Iisus vindecă mai întâi aceste răni sufleteşti, iar apoi, ca o consecinţă a vindecării esenţiale dinlăuntru, Iisus vindecă şi boala trupească. 

 Fiecare dintre noi avem multe răni lăuntrice, care se vindecă prin pocăinţă, adică prin recunoaşterea sinceră a păcatelor şi regretul că le-am săvârşit şi pentru care cerem iertare. Fiind iertaţi, dobândim vindecarea lăuntrică, după care se rezolvă uşor şi problemele exterioare ale vieţii, chiar vindecarea trupească, dacă suntem suferinzi. 

 Părintele Sofian Duhovnicul, Despre bolile sufleteşti, Editura Bizantină, Bucureşti, 2012, p.150

Postul este un adevărat medicament împotriva patimilor

Dacă ne-am atinge de hrană numai pentru a ne îndestula nevoile şi vom folosi întreaga noastră viaţă în lucrări bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul.

Păcatul tulbură funcţionarea organelor

Cînd creştinul se predă pe sine, cu încredere, Domnului, El îi va linişti organele interne şi această liniştire va avea ca rezultat funcţionarea normală a organelor şi a glandelor, adică sănătatea nesupărată de nimic.

- Părinte, iau deseori medicamente, pe cînd sfinţia voastră nici cafea nu beţi.

Când se roagă omul cu mai multă osârdie dacă nu în vremea bolii?

În vremea bolii simțim că viața omenească este asemenea unei flori care se ofilește aproape îndată ce își desface petalele și unui nor care se risipește fără să lase urme; că zilele noastre pier ca umbra; că trupul nostru se usucă aidoma florii câmpului, că viața celui mai tare om este numai o adiere, că ea se scurtează cu fiece răsuflare și că bătaia pulsului îl apropie, ca bătăile unui ornic, de ceasul cel din urmă, care aproape întotdeauna bate tocmai în clipa când omul crede că până la ea mai e multă vreme.

Așa cum nu putem trăi fără aer, fără apă, fără mâncare, nu putem trăi fără Hristos, fără Sfânta rugăciune

Cuvântul de învățătură al părintelui Ioanichie Bălan despre rugăciune, care e considerată maică și împărăteasă peste toate faptele bune ( citat dintr-un interviu al părintelui):

Mintea sănătoasă gândeşte frumos

Înainte ca ispititorul să imprime un gând în mintea ta, anulează-l prin Rugăciunea lui Iisus! Nu îngădui gândului să te pătrundă!

Îndulceşte-ţi sufletul cu gânduri de mângâiere şi de speranţă, înflăcărează-ţi cuvintele cu arondarea dragostei faţă de Mirele tău şi adu-ţi aminte de suferinţele pe care El le-a îndurat pentru tine.

Răbdarea este sublima doctorie a sufletului

Agoniseşte-ţi răbdarea fiindcă ea este cea mai mare virtute a sufletului şi poate înălţa cel mai iute la piscurile desăvârşirii.

Să nu vă pierdeţi curajul în boală, ci să nădăjduiţi!

Fiecare om, în această viaţă, să-şi aibă crucea pe care trebuie să o poarte, cu supunere de copil faţă de Tatăl Ceresc.

O zi din viața unui bolnav credincios valorează în ceruri cât un an din viața unui necredincios

Binecuvântat este omul care nu cleveteşte când se află în suferinţă, ci cercetează pricinile suferinţei cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu.

Sănătatea nu depinde numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească

…A apela la medic în timpul bolii nu este păcat. Sănătatea este darul lui Dumnezeu. Şi trebuie păstrat. Dar, pentru atunci când nu este păstrat, Dumnezeu i-a creat pe medici şi medicamentele. Iar folosirea lor nu înseamnă ieşirea din rânduielile lui Dumnezeu. [III, 446]

„Răul este o boală a sufletului”

„Răul este o boală a sufletului”, de unde se îmbolnăvesc toate organele înţelegerii. Răul îşi are percepţiile sale, patimile, iar „patimile sunt bolile sufletului”.

Răul şi patimile nu sunt lucruri fireşti pentru suflet; ele reprezintă accidente supărătoare şi nedorite, un adaos nefiresc al sufletului.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 83)

Să-i compătimim pe cei bolnavi!

Însăşi firea noastră ne cheamă la compasiune pentru cei asemenea nouă şi religia ne insuflă să-i compătimim pe cei bolnavi.

Sufletul îşi reface sănătatea prin tăcere

Adunându-se pe sine din risipirile de dinafară prin credinţă, omul îşi trezeşte intelectul către Dumnezeu şi prin tăcerea plină de rugăciune îşi curăţeşte mintea şi îşi biruie patimile. Sufletul îşi reface sănătatea prin tăcere.

Dumnezeu a creat trupul, dar nu şi boala; a creat sufletul, dar nu şi păcatul

Trupul este rob, iar sufletul împărat. De aceea, când trupul se istoveşte de suferinţe, maslu aceasta se face din milostivirea lui Dumnezeu, ca sufletul să împărățească nestingherit. 

Durere de dinţi

Îmi scrii că te dor toţi dinţii. Ce putem face? Trebuie să mai şi răbdăm în loc să facem. Faptele pe care le socoteşti neîndestulătoare, înlocuieşte-le prin răbdarea bolii cu mulţumire, iar dacă chiar şi în boală te vor împresura patimile, atunci ce s-ar fi putut întâmpla în plină sănătate şi petrecere liniştită? (Sfântul Cuvios Macarie de la Optina)

Postul îi este de mare trebuinţă creştinului

Postul îi este de trebuinţă creştinului pentru a-i limpezi mintea, pentru a-i trezi şi dezvolta sensibilitatea, pentru a-i dirija voinţa într-o direcţie pozitivă.

Ochii celui sănătos sufleteşte sunt plini de lumină şi oglindesc o privire blândă

Desigur, amprenta unui suflet sănătos sau bolnav este întipărită pe chipul fiecărui om. Ochii celui sănătos sufleteşte sunt plini de lumină şi oglindesc o privire blândă. Din lăuntrul său izvorăşte bucuria.

Pe când privirea celui bolnav duhovniceşte este una iritată, încordată, iar ochii sunt uneori roşii. Şi comportamentul său exterior vorbeşte despre faptul că el n-are linişte şi reacţionează brusc la anumite evenimente, fiind agitat.

Credinţa în Hristos aduce vindecare

Evanghelia care se citeşte la Sfânta Liturghie în Duminica a VII-a după Rusalii înfăţişează două vindecări miraculoase, săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos asupra a doi orbi şi a unui mut. Cu toate că Sfântul Evanghelist Matei prezintă foarte succint aceste minuni, pericopa evanghelică conţine multe şi profunde înţelesuri, deosebit de folositoare vieţii noastre duhovniceşti.

Cum poate fi vindecată boala invidiei

Nu foloseste la nimic ca descriem simplu dimensiunea invidiei si nu progresam in vindecarea ei. Trebuie sa conducem invidiosul la vindecare. Suntem datori totusi sa marturisim ca vindecarea este dificila. Si aceasta pentru ca "nici medic al bolii nu primeste si nici nu e posibil sa se gaseasca vreun medicament impotriva bolii".

Invidia, una din marile boli ale sufletului

Una dintre marile boli ale sufletului este boala invidiei. Aceasta produce mare rau sufletului omului, este si cauza unei mari nefericiri si altora. Cel stapanit de patima invidiei nu tine cont de prieteni, rude, binefacatori.