Banutei

Banutei

Factorul curativ: florile

Afectiuni pentru care se recomanda: stimuleaza activitatea rinichilor, elimina toxinele.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Banutei, (lat. Bellis perennis), denumiri alternative: nasturasi, paraluta.

Scurta descriere:

Margarete pitice, cu mijlocul galben si petalele albe, tivite cu un paspoal rosiatic, banuteii se gasesc pe toate pajistile de la campie si pana in zona montana.

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Detoxifiant important in cura de primavara; tonic amar.

Recomandari:

- ceai din flori de banutei

Intoxicatiile - se bea un litru de ceai pe zi, timp de 12 zile la rand, pe stomacul gol, dimineata si seara.

Insuficienta renala cronica - se bea 12 zile la rand ceaiul recomandat mai sus, in care s-a pus si papadie proaspata (trei-patru plante cu tot cu radacina).

Se mai foloseste in tratarea migrenelor si a reumatismului.

Litiaza renala cu urati - la ceaiul de banutei se adauga o lingurita de muguri sau o mana de frunzulite proaspete de mesteacan. Se tine o cura de 21 de zile, timp in care se beau 1,5-2 litri pe zi de ceai, pe stomacul gol, in doua reprize (dimineata si seara).

- pulbere din flori uscate de banutei impotriva cancerului de san: patru parti flori de banutei, patru parti frunza de captalan, patru parti tataneasa, doua parti iarba de rachitan, o parte marul lupului, doua parti vasc de mar sau de brad. Plantele se folosesc sub forma de pulbere, doua lingurite de patru ori pe zi, in cure de 12-18 luni. 

Preparare

Ceai

- O mana de flori proaspete se ia si se toaca marunt, apoi se pune la inmuiat in jumatate de litru de apa timp de 4-5 ore, dupa care se filtreaza. Zeama care rezulta se pune deoparte, iar florile se oparesc cu inca jumatate de litru de apa clocotita, dupa care se acopera si se lasa sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproape un litru de ceai care se bea in trei reprize, pe stomacul gol.

Alimentatie

- Florile proaspete se folosesc in salata (cu ulei si ceapa verde), ca ingredient in supele de primavara alaturi de urzica si spanac, ca adaos in salatele de fructe. In supe si ciorbe, florile se pun doar dupa ce s-a stins focul. Florile tocate si amestecate cu miere se folosesc intern mai ales pentru tratarea infectiilor din zona gatului si a arborelui bronsic.

Pulbere

- Pentru a fi folosite in combinatii cu alte plante medicinale, florile se usuca. Uscarea se face la umbra, in strat subtire, in locuri bine ventilate. Pulberea se obtine prin macinare cu rasnita de cafea, urmata de o cernere (cu ajutorul unei site pentru faina alba). Termenul de garantie pentru florile uscate este de doi ani, iar pentru pulbere de maximum trei saptamani.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Nu exista.