Filimica ocupă un loc de seamă printre plantele indigene. Ea are numeroase denumiri populare, cum ar fi: boance, calce, căldăruşă, coconite, fetişcă, floare-galbenă, gălbenioare, năcoţele, ochi-galbeni, roşioară, rujinică, salomie, stâncuţă, tătăişi, vîzdoage. Filimica este dintre acele plante care intervin, oferindu-şi ajutorul, în cancer şi ulcere canceroase. Se găseşte în unele grădini la ţară, uneori creşte sălbatic şi pe grohotişuri de pantă. Fiind din nou cunoscută şi dorită în popor, având deci iarăşi căutare graţie forţei ei vindecătoare, nu o întâlnim doar în grădini, ci şi pe ogoare. Filimica ajunge la o înălţime de 30-60 centimetri, capitulele ei florale strălucesc în nuanţe de la galben până la portocaliu-gălbui, iar tulpina şi frunzele sunt zemoase şi lipicioase la pipăit.
Există diferite varietăţi: cu capitulele florale pline, cu staminele deschise sau închise la culoare. Ele sunt similare în puterea lor de vindecare. Dacă dimineaţa după ora şapte capitulele lor florale sunt închise, înseamnă că în acea zi va ploua. De aceea, filimica era considerată încă din secolele trecute drept barometru.
În medicina populară această plantă se culege şi se utilizează cu flori, tulpină şi frunze cu tot. Trebuie adunată însă pe soare strălucitor, căci atunci puterile ei tămăduitoare ating apogeul. Filimica poate fi luată proaspătă din grădină până târziu în toamnă, atâta timp cât n-a fost năpădită de rugină (mană).
Filimica se aseamănă puternic cu arnica, fiindu-i însă superioară în putere curativă. Arnica n-are voie să fie administrată intern decât sub supraveghere medicală, întrucât este posibil ca ceaiul mai degrabă să dăuneze bolnavilor de inimă decât să le folosească, pe când ceaiul de filimica poate fi consumat fără a dăuna. Fiind o plantă depurativă, ea constituie pentru noi un ajutor preţios în icterul infecţios. Băutul zilnic a 1-2 ceşti cu ceai de filimica face minuni. Filimica are efect de curăţire, stimulează circulaţia sângelui şi grăbeşte vindecarea rănilor.
Un om a intrat cu mâna într-un fierăstrău circular şi durerile de pe urma rănii nu au încetat nici după ieşirea din spital. Auzind aceasta, l-am sfătuit să apeleze la alifia de filimica. A fost entuziasmat de efectul acestei pomezi şi mi-a comunicat că durerile care-i pricinuiseră multe nopţi nedormite au trecut în scurt timp. De atunci, soţia lui plantează iarăşi filimica în grădină.
Aflându-mă într-o vizită în Mühlviertel, gazda mi-a arătat picioarele ei pline de varice. Am luat filimica din grădină şi am preparat alifia. Rămăşiţele i le-am aplicat imediat pe gambe (resturile pot fi refolosite de 4-5 ori). Pe urmă, femeia a întins zilnic alifia, cu o grosime cât muchia cuţitului, pe o bucată de pânză pe care şi-a legat-o de gambe. Veţi fi uimiţi auzind că patru săptămâni mai târziu, când "m-a vizitat la Grieskirchen, varicele îi dispăruseră. Ambele picioare aveau iarăşi o piele frumoasă, netedă. O călugăriţă mi-a relatat că sfătuise o femeie bătrână pe care o remarcase pe stradă din cauza varicelor deosebit de mari să se trateze cu alifie de filimica. A fost surprinsă când acea femeie i-a arătat, o lună mai târziu, în culmea fericirii, picioarele. Toate varicele dispăruseră şi pielea îşi recăpătase netezimea.
Alifia aceasta ajută foarte rapid şi în flebite, ulcere varicoase care nu se vindecă, fistule, degerături şi arsuri. Alifia şi resturile de pe urma preparării ei se folosesc la leziunile ulceroase ale sinului, chiar dacă sunt maligne (cancer mamar)
Unei cunoştinţe a trebuit, deodată, să i se extirpe sânul. În timp ce se afla încă în spital şi toţi ne făceam griji în legătură cu starea ei, i-am pregătit alifie de filimica. Cu această alifie şi-a uns mai târziu uriaşa rană rămasă de pe urma operaţiei, drept care mărimea răni s-a redus mult. Cicatricele ei au dovedit la consultul postoperator o vindecare atât de frumoasă în comparaţie cu cele ale altor paciente, încât n-a mai fost necesară decât parţial radioterapia.
Alifia de filimică este de mare ajutor şi atunci când piciorul este năpădit de ciu-perci. Multe scrisori mi-au confirmat acest lucru, chiar în cazurile în care dăduseră greş toate metodele încercate până atunci. Şi infuzia de filimică proaspătă poate fi folosită cu succes în această boală. Dacă o astfel de micoză a cuprins zona vaginu-lui, trebuie făcute spălaturi sau băi de şezut. Se iau 50 grame de filimici uscate sau de 2 ori câte 2 mâini pline de filimici proaspete pentru fiecare baie de şezut. O femeie din Stuttgart mi-a scris că soţul ei suferise de o ciupercă la picior. Ce nu încercaseră! Băile, alifiile şi pudra nu dăduseră nici un rezultat. Atunci au încercat cu alifie de filimică. După opt zile, locurile deschise s-au vindecat şi aşa au rămas. Nu-i minunat? Pe lângă alifie ar trebui preparată şi o tinctură de filimică (â se căuta reţeta la „Moduri de folosire"). Această tinctură, diluată cu apă fiartă, este foarte potrivită la compresele preparate pentru răni, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ba chiar pentru ul-ceraţii purulente sau de natură canceroasă, pentru răni deschise din cauza escare-lor, pentru umflături, abcese şi pustule.
Nu numai preotul Kneipp s-a zbătut pentru a impune filimică drept un mijloc fito-terapeutic de vindecare a ulceraţiilor canceroase, ci şi medici cunoscuţi ca dr. Stager, dr. Bohn, dr. Halenser şi alţii Dr. Bohn citează această plantă ca fiind cel mai important mijloc curativ în bolile canceroase, atunci când nu se mai poate interveni pe cale chirurgicală şi recomandă să se bea ceai de filimică o perioadă mai lungă de timp. Sucul proaspăt stors al filimicii poate fi folosit cu mare succes chiar în cancerul pielii. Hemangiomul uns vreme mai îndelungată de câteva ori pe zi cu suc proaspăt de filimică poate fi făcut să dispară, la fel şi semnele din naştere (sub formă de pată colorată) sau keratoza senilă (petele de bătrâneţe) Şi petele aspre de natură can-ceroasă de pe piele pot fi astfel îndepărtate. Recent, medicul şi cercetătorul ameri-can, dr. Drwey, a atras atenţia asupra puterii curative unice a filimicii la cancer; a putut consemna reuşite tămăduitoare foarte bune.
Ceaiul de filimică se administrează intern şi în boli gastro-intestinale, în crampe şi ulcere stomacale, în inflamaţii ale colonului, hidropizie şi hematurie. El reprezintă, de asemenea, un mare ajutor în viroze şi infecţii bacteriene. Ce efect minunat are folosirea ceaiului proaspăt de filimică reiese dintr-o declaraţie pe care mi-a făcut-o un medic: „O fetiţă de doi ani şi jumătate se cam îmbolnăvise după repetarea vaccinului antipoliomielitic; avea diaree cronică, slăbise, se constataseră o scădere evidentă a vederii şi tot felul de greutăţi de nutriţie. La un consult clinic se determinase în cele din urmă că ar avea paratifos, motiv pentru care fata era ţinută sub observaţie medicală. După o folosire de o săptămână a ceaiului preparat din flori proaspete de filimică şi administrarea unui număr mic de medicamente homeopatice, copilul s-a refăcut în mare măsură. Rezultatul analizei făcute imediat şi repetate de 3 ori a ma-teriilor fecale, în vederea depistării agenţilor patogeni ai tifosului, a fost pentru prima dată negativ."
Deoarece filimică dă rezultate bune în icterul infecţios, este un leac excelent şi în, bolile de ficat. Florile, frunzele şi tulpina sunt opărite cu apă clocotită, iar ceaiul se bea neîndulcit. La bolile enumerate mai sus se pot bea 3-4 ceşti pe zi, aproximativ 1 lingură la fiecare sfert de oră. Se obţine un mijloc vermifug dacă se prepară un ceai din 1/4 li-tru de apă şi 1 lingură plină de flori de filimică. Sucul tulpinilor proaspete îndepărtează verucile (negii) şi scabia (râia); dacă infuzia se fierbe şi locurile atinse sunt îmbăiate în ea, atunci se vindecă eczemele şi inflamaţiile ganglionilor. Ceaiul, consumat zilnic, are efect depurativ. Persoanelor care folosesc ochelari şi care fac câte o baie de ochi cu ceai călduţ li se întăreşte vederea. Spălaturile cu infuzie de filipică şi coada-calului, amestecate în părţi egale, ajută în ulceraţii şi tumori canceroase, la picioarele cu ul-cer varicos, în osteoporoză, în abcesele coapsei şi în rănile urâte, purulente, care nu vor să se vindece. Se ia 1 lingură cu vârf din acest amestec pentru 1/2 litru de apă. – Pentru a reliefa performanţele unice ale ceaiului de filimică, aş dori să mai înşir câteva rezultate concludente: O asistentă medicală care suferea deja de opt ani de o in-flamaţie a colonului îşi luase oră la un medic specialist. A fost sfătuită, după broşura mea, să ia ceai de filimică. Pe parcursul a patru zile a băut, încetul cu încetul, câte două ceşti cu ceai de filimică. Nici nu i-a venit să creadă când după această folosire scurtă tot răul i-a dispărut. – O călugăriţă mi-a povestit că suferea de diaree puternică. Deşi a băut ceai de muşeţel, nu s-a simţit nici o ameliorare. Abia când a recurs la ceaiul de filimică a fost înlăturat răul în timpul cel mai scurt. – O altă călugăriţă din Bavaria se chinuia deja de 15 ani cu o ciupercă la picior şi avea deseori şi flebite. A reuşit să ajungă, în cele din urmă, prin uzul alifiei de filimică, la o vindecare a picioarelor. – Florile de filimică, 2 linguriţe rase la 1 ceaşcă cu apă, sunt un laxativ uşor. – Crustele din nas se pot vindeca uşor cu alifie de filimică. Observaţie: Dacă cineva nu suportă untura de porc poate folosi la prepararea alifiei şi grăsime vegetală de calitate. Pentru a obţine o pomăda mai alifioasă, se toarnă în ea cât este caldă puţin ulei.
MODURI DE FOLOSIRE
Infuzie: 1 linguriţă (cu vârf) de plante la 1/4 litru de apă.
Băi de şezut: De 2 ori câte 2 mâini pline de plante proaspete sau 100 grame de plante uscate la 1 baie de şezut (a se vedea „Băi de şezut", la „Partea generală").
Spălaturi: 1 lingură (cu vârf) de plante la 1/2 litru de apă.
Tinctură: Se pune 1 pumn plin de flori într-un litru de rachiu natural, se lasă 14 zile la soare sau la căldură de cca. 20 grade.
Alifie de filimică: De 2 ori 2 mâini pline de filimică (frunze, tulpini şi flori) sunt tăiate mărunt. 500 grame de osânză de porc hrănit natural sau de untură de porc bună se înfierbântă astfel de parcă s-ar pune şniţele la prăjit. În această untură fierbinte se introduc filimicile tăiate, se lasă să sfârâie bine, se amestecă şi se iau de pe foc. Se acoperă şi se lasă să stea timp de o zi. A doua zi, preparatul se încălzeşte uşor şi se filtrează printr-o bucată de pânză sau tifon în vase curate, pregătite dinainte.
Suc proaspăt: Se spală frunzele, tulpinile şi florile şi se trec, în stare umedă, prin storcătorul electric de uz casnic.
Maria Treben, SĂNĂTATE DIN FARMACIA DOMNULUI, pag. 28-30
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu