Exista momente in viata in care suntem absorbiti cu totul, fie pentru
lucruri mantuitoare, fie pentru lucruri pierzatoare. Pozitia neutra pe care
trebuie sa o avem, prin discernamantul cu care incercam sa pasim in viata si
lupta aceasta intre bine si rau se vor da pana in clipa in care decizia noastra
va fi definitiva : vreau sau nu cu Domnul!
Nu trebuie sa fim dezamagiti de nereusita apropierii de Domnul, ci sa
incercam a fi liberi de obligatiile pamantesti. Viata este un dar, nu o
risipiti fara a lua aminte la insemnatatea ei. Hristos sufera atunci cand noi
ne bucuram patimas de lucrurile lumesti, si se bucura atunci cand ne intristam
pentru pacatele noastre!
"Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate
acestea vi se vor adauga voua" (Matei 6, 33)…Iar noi de cele mai multe ori
cautam lucruri si trairi straine de Imparatia Lui, nu facem altceva decat sa ne
instrainam si mai mult de firea naturala a esentei noastre. A te preocupa cu
lucruri marunte este lipsa de respect pentru Hristos...
Ca purtatori de trup si locuitori pe acest pamant, dupa cum spune si Sf.
Ap. Pavel, suntem ispititi a sluji vietii acesteia ca fiind datori sa crestem
in ochii celorlalti. A aduna cat mai multe bunuri, a trai cat mai bine, a manca
cat mai sanatos si a demonstra fratelui meu ca sunt mai bun ca el; toate acestea
insa dupa masura omeneasca.
Toata goana desarta pentru care ma zbat, devine inutila in clipa in care
Domnul mi s-a descoperit. Atunci este clipa Adevarului cel mare in care mi se
descopera realitatea si scopul vietii acesteia. Sa nu uitam ca Domnul ni se
arata in fiecare zi...
Cel ce asculta cu inima cuvintele ce le rosteste Hristos pana in ziua de
azi prin slujitorii Lui, acela a realizat ca "Marto, Marto….un singur
lucru trebuie" (Luca 10, 41) si astfel pierde contactul cu timpul, uitand
de necesitatile trupului. Pe acela Domnul nu-l lasa, ci ca intotdeauna are mila
de el si ii daruieste ce-i este de folos spre mantuire.
Nimeni dintre cei ce urmeaza cu credinta Domnului nu a fost lipsit de ceva.
Mai mult sau mai putin, prin binecuvantarea Lui, a primit tot ce era bucurie si
dupa randuiala pamantesca. Pe cel ce a asteptat de la El, l-a binecuvantat cu
inmultirea credintei si a dragostei ce s-a revarsat asupra copiilor, fratilor
si a tuturor ce se afla in preajma lor.
Sfantul Ioan Hrisostom spunea ca: "Lacomia este mama bolii si a
durerii!", nicidecum lipsa bunurilor pamantesti - permiteti-mi sa continui
- sau faptul ca nu sunt multumit cu ceea ce am. Nestiind sa ma infranez, nu fac
altceva decat sa stric si eu la randul meu echilibrul dintre bine si rau; a da
si a lua; a trai si a dori...
Durerea este ceva strain firii omului, de aceea nu se poate acomoda cu ea.
In acelasi timp daca nu este oprita poate cauza boala. Si asa ajungem sa traim
bolnavi de durere din pricina lacomiei si nemultumirii.
Este foarte usor sa strangi, este foarte greu sa dai. Avem tendinta de a
avea, de cele mai multe ori fara binecuvantarea Lui; iar atunci cand dam, avem
impresia ca dam din ce-i al nostru. Uitam ca “toata darea cea buna si tot darul
desavarsit de sus este..." (Iacov 1,17).
De la inmultirea painilor de atunci si pana astazi, nu a incetat Hristos sa
ne hraneasca. Suntem partasi acestei binecuvantari, credem ca vom fi miluiti si
in continuare caci "Hristos a frant painea cu mainile Sale. De ce?... Ca
sa arate oamenilor ca sunt oaspetii Sai, ca sa se vada iubirea Lui cea mare
pentru dansii, ca sa ne invete si pe noi a da cu dragoste, asemenea Lui,
darurile si milosteniile noastre" (Sf. Nicolae Velimirovici).
Arhim. Siluan Visan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu