Omul şi boala

Omul, fiinţă personală creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, este fiinţa cea mai raţională dintre creaturi, înzestrată cu trup şi suflet, raţiune, sentiment şi voinţă, este intermediară între Pământ şi Cer. 

Teologic vorbind, omul a fost creat spre comuniune atât cu fiinţele personale apropiate lui, cât şi cu Dumnezeu, care l-a creat şi i-a dat puterea de a tinde spre El, spre a se desăvârşi.

Omul are gânduri, sentimente, aptitudini, calităţi şi defecte, virtuţi şi păcate cunoscute, şi are, totodată, un chip necunoscut, gânduri nespuse, sentimente nemanifestate sau refulate, dorinţe nemărturisite nimănui niciodată.

Corpul omului este considerat fiinţa în materialitatea sa, în timp ce sufletul este fiinţa considerată în spiritualitatea sa. Rezultă, că corpul uman este purtătorul unui proiect de viaţă. El este purtătorul unei dorinţe de viaţă, efort la autonomie şi participare.

Dorinţa se defineşte ca pornirea lăuntrică a unei persoane de a face sau a avea ceva.

Din aceste considerente despre om, decurg credinţele sale fundamentale:

- omul este un „tot unic”, diferit de ceilalţi;

- el este dinamic şi se află în continuă evoluţie;

- omul este fiinţa raţională, el putând fi în contact cu el însuşi, cu ceilalţi, şi cu absolutul;

- omul trăieşte într-un mediu cu care interacţionează, dar pe care poate să-l stăpânească;

- el tinde spre armonia fiinţei sale prin realizarea unui echilibru bio-psiho-social.

Totuşi, omul este vremelnic, şi de multe ori viaţa îl provoacă la încercări, necazuri, suferinţe, care de multe ori au un rol curăţitor, purificator. Ele sunt o probă morală, de mai scurtă sau mai lungă durată, de mai uşoară sau mai grea intensitate, pe care omul trebuie să o treacă, pentru a dobândi mântuirea sau cununa nemuririi.

Boala, în general, fie ea a psihicului, a stomacului, a oaselor sau a ochilor, are şi o componentă duhovnicească, fiindcă toate bolile omenirii sunt urmarea căderii strămoşilor Adam şi Eva. Când spunem că o boală sau alta are cauze naturale, asta înseamnă că în simptomele ei psihopatologice sau somatice se reflectă mai evident şi mai direct trăsăturile firii căzute.