Sulfina

Sulfina

Factorul curativ: florile

Afectiuni pentru care se recomanda: aromatizant in tigarile antiasmatice. Se foloseşte în boli ale aparatului respirator (tuse, guturai, bronşită, astm bronşic), boli de stomac (crampe, colici intestinali, vomă, viermi intestinali, tulburări gastro-intestinale, hemoroizi), boli de ficat (icter şi hepatită cronică), afecţiuni renale şi genitale (menstre dureroase, bufeuri ale menopauzei, cistite, retenţie urinară, dureri uterine), afecţiuni cardiovasculare (reglarea tensiunii arteriale, ateroscleroză, dilatarea vaselor periferice, creşterea permeabilităţii vaselor, varice, flebite, tromboze), boli de ochi (conjunctivită, blefarită, umflarea pleoapelor), afecţiuni bucale (abcese dentare, afte, gingivite, faringite), boli de piele (furuncule şi răni purulente), afecţiuni ale sistemului nervos (hiperexcitabilitate, isterie, boli de nervi, spasme, ameţeli, dureri de cap, insomnie, anorexie), dureri reumatice.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Sulfina (lat. Melilotus officinalis); denumire populara: molotru-galben.

Scurta descriere:

Este o planta erbacee, de obicei bi-anuala, raspandita in locuri necultivate si cultivate, pe marginea drumurilor. Are o radacina pivotanta, tuplina e dreapta si inalta de cca 2 m, ramificata, avand frunze dintate pe margini. Florile sunt galbene, grupate in struguri ca niste spice, mai lungi decat frunzele. Floarea are corola papilonata formata din 5 petale. Fructul este o pastaie, atarnand de pe ramuri si continand 2 seminte. Infloreste toata vara.

Calitati curative si actiune farmaceutica:

Cumarina si alti derivati de natura cumarinica.

Recomandari:

Numai ca aromatizant in tigarile antiasmatice.

Ceaiul de sulfină este un bun emolient, expectorant, antispasmodic, antiseptic, antibacterian, insecticid, astringent, cicatrizant şi anestezic. Este calmant, sedativ, diuretic, vulnerar şi antiinflamator gingival.

Preparare

În uz intern, se foloseşte sub formă de infuzie, 20 g plantă la 1 litru de apă clocotită, cîte 2-3 căni/zi, în cure de maximum 3 săptămîni, urmate obligatoriu de cel puţin o săptămînă de pauză.

Pentru folosinţă externă, se prepară o infuzie concentrată, din 60 g plantă la un litru de apă; se fac spălături oculare, loţionări în cazul bolilor de piele şi se foloseşte pentru gargară în afecţiuni bucale. Din aceeaşi infuzie concentrată se beau 2 căni/zi în caz de varice şi se fac spălături pe leziunile varicoase.