Binecuvântat este omul
care nu cleveteşte când se află în suferinţă, ci cercetează pricinile
suferinţei cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu.
Binecuvântat este omul care, cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu, îndură toată suferinţa din viaţa aceasta. Fiecare zi a lui prețuiește în ceruri cât o lună și cât un an al unui necredincios, care se veseleşte fără să aibă suferinţă, ori suferă fără să aibă răbdare şi nădejde în Dumnezeu.
Binecuvântat este omul
care nu cleveteşte când se află în suferinţă, ci cercetează pricinile
suferinţei cu răbdare şi nădejde în Dumnezeu. Unde va găsi pricinile suferinţei
sale, cel care se află în suferinţă? Le va găsi în sine, sau în părinţi sau în
cei din preajma lui - aici va afla pricinile suferinţei cel care este în
suferinţă. Împăratul David a suferit pentru păcatele sale; Ieroboam a suferit
pentru păcatele tatălui său, împăratul Solomon; proorocii au suferit pentru
păcatele celor din preajma lor.
Dacă cel ce se află în
suferinţă ar căuta mai departe şi mai adânc pricinile suferinţei sale, unde
le-ar găsi? El le va găsi în necredinţa cea dintâi a omului faţă de Dumnezeu
sau în duhul răului celui întunecat şi rău, într-un întuneric otrăvit fără zi,
sau în iubirea lui Dumnezeu şi rânduiala lui Dumnezeu, cea tămăduitoare - aici
va găsi pricinile suferinţei sale, cel care se află în suferinţă. Adam şi Eva
au suferit pentru lipsa lor de credinţă faţă de Dumnezeu; dreptul Iov a suferit
din pricina duhului celui rău întunecat şi pizmaş; şi bărbatul născut orb, ai
cărui ochi au fost deschişi de Domnul Cel milostiv, a suferit spre slava lui
Dumnezeu şi răsplata sa veşnică.
(Sfântul
Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, București, 2006, p. 248)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu