Înfrânarea patimilor
este mai bună decât orice medicament; şi prelungeşte durata vieţii… [III, 447]
Sănătatea voastră s-a
zdruncinat. Iar sănătatea zdruncinată poate zdruncina şi mântuirea când din
gura bolnavului se aud vorbe de cârtire şi glasuri de deznădejde… Sănătatea şi
nesănătatea în mâinile proniei lui Dumnezeu faţă de noi sunt mijloace de
mântuire atunci când şi de una şi de cealaltă ne folosim în duhul credinţei…
Însă ele pot duce şi la pieire atunci când ne purtăm faţă de ele cu încăpăţânare.
[III, 470]
Aţi solicitat
tratament. Iată tratamentul. Alergaţi la Maica Domnului şi ea totdeauna vă va
ţine în stare de bucurie… [III, 471]
…Sănătatea nu depinde
numai de hrană, ci cel mai mult de liniştea sufletească. Viaţa în Dumnezeu,
desprinzându-se din valurile lumii, umbreşte cu pace inima, iar prin aceasta
ţine şi trupul tot în stare de sănătate. [III, 514]
Cel însănătoşit, de
obicei, se simte înnoit. Cred că şi voi aveţi acelaşi sentiment. Trebuie să
faceţi astfel încât această înnoire trupească să fie însoţită de înnoirea
duhovnicească. Dumnezeu v-a dat-o sau v-a arătat-o într-o scurtă rugăciune, pe
care aţi făcut-o atunci… Atenţia, dar, în acest timp să o ţineţi nu în minte,
nici în cer, ci în inimă, acolo înlăuntru, sub sânul stâng. Când vă veţi
obişnui, veţi alunga cu ea toate tulburările şi veţi chema pacea în suflet.
[IV, 647]
Neliniştea duhului şi
patimile strică sângele şi vatămă în mod radical sănătatea. Postul şi, în
general, viaţa trăită în post este cel mai bun mijloc pentru păstrarea
sănătăţii şi înflorirea ei…
…În vederea refacerii
grabnice a sănătăţii, pentru a sluji mai mult Domnului, puteţi îngădui puţin,
fără să faceţi păcat, neputinţele trupului cu privire la somn, muncă, şedere şi
hrană. [IV, 694]
A vă păstra sănătatea este
o datorie. Păstraţi-o. Căci şi cei sănătoşi trebuie să se gândească la moarte.
Ea este în spatele tuturor şi fiecare trebuie să se întoarcă mai des la gândul:
iată, vine moartea! [IV, 741]
De muncit să munciţi,
căci acesta este un lucru sfânt. Dar şi sănătatea trebuie să v-o păstraţi. În
fiecare zi să staţi un ceas la aer curat şi să dormiţi destul, să mâncaţi
puteţi şi mai puţin, iar de vin să nu vă atingeţi deloc. Munca nu va lăsa nici
o urmă vătămătoare. Iar dacă la acestea puteţi adăuga şi exerciţiul fizic – să
şlefuiţi, să tăiaţi cu ferăstrăul, să strunjiţi -, puteţi deveni cu totul
inaccesibil faţă de neputinţe…
Ţelul [gimnasticii]
este ca nici un muşchi să nu trândăvească şi să stea fără lucru, ci,
dimpotrivă, în orice zi fiecare să fie tras de mânecă… şi încordat. De aici –
cursul măsurat şi funcţiile nutritive ale trupului. [VIII, 1453]
(extrase din: Sf.
Teofan Zavoratul – Sfaturi înțelepte, Ed. Egumenița)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu