Nu foloseste la nimic
ca descriem simplu dimensiunea invidiei si nu progresam in vindecarea ei.
Trebuie sa conducem invidiosul la vindecare. Suntem datori totusi sa marturisim
ca vindecarea este dificila. Si aceasta pentru ca "nici medic al bolii nu
primeste si nici nu e posibil sa se gaseasca vreun medicament impotriva
bolii".
Si mai mult, chiar cand este intrebat nu vrea sa marturiseasca ca
"sunt invidios si amar si ma irita cele bune ale prietenului si ma plang
de bucuria fratelui si nu suport privelistea bunurilor celorlalti, ci imi fac o
nenorocire din bunastarea semenilor" (Sfantul Vasile cel Mare).
Putem insa sa subliniem
unele leacuri. Este nevoie sa aratam dragoste deosebita pentru persoanele
acelea pentru care simtim ca patima se misca inlauntrul nostru. Sa le iubim mai
mult si sa le laudam din toata inima noastra. In special trebuie sa facem rugaciune
pentru patima, dar si rugaciune pentru aceia pentru care simtim miscarea
patimii. Sa vedem toate cate are fratele nostru ca daruri ale lui Dumnezeu.
Acesta le da pe toate. Cine poate sa opreasca izvoarele sa verse apa? Astfel
Dumnezeu este Acela care da darurile sufletesti si trupesti si nu trebuie sa ne
pronuntam impotriva fratelui nostru, deoarece in acest fel ne aratam teomahi,
ne intoarcem impotriva lui Dumnezeu. De asemenea, banii si averile si in
general bunurile materiale sa nu consideram ca sunt unicele bunuri. Acestea
sunt instrumente ca sa ne conduca la virtute. In general, cum spune Sfantul
Vasile cel Mare, "un izvor care tasneste, nimeni nu-l astupa; si cand
straluceste soarele nimeni nu-si acopera privirile".
Este necesara
indrumarea duhovniceasca de la un vindecator ortodox, incat prin mijloacele si
prin toata indrumarea lui sa scapam de distrugatoarea patima a invidiei si sa
putem sa traim o buna viata crestina.
Intrebarea care se
naste acum este ce trebuie sa facem cand suntem invidiati de un oarecare, cand
suntem victima invidiei celorlalti.
Primul lucru care este
necesar este sa aratam rabdare si ingaduinta. Sa ne bucuram pentru aceasta
incercare care ne-a venit. Si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea rabdare si
ingaduinta. Cel care rabda cu bucurie aceasta incercare, acesta primeste
mangaiere de la Dumnezeu si ajunge la fericita smerenie. Dar trebuie spus ca in
chip obisnuit aceasta rabdare o au vitejii lui Dumnezeu, cei cati dispun de
curaj si barbatie spirituala. Si de aceea cati rabda dispozitia invidioasa a
fratelui lor, acestia vor primi cununa de martiri.
Al doilea lucru care
este recomandat de invatatura patristica este sa evitam convietuirea si
decaderea prin convietuirea cu cei care ne invidiaza. Pentru ca e posibil sa
devina un mare rau. In Pilde este scris: "Sa nu iei masa cu un barbat
invidios, nici sa nu ravnesti la mancarurile lui; caci in ce chip ar fi sa
inghita cineva un fir, tot astfel mananca el si bea. Si nici sa-l primesti la
tine pe el si sa mananci imbucatura cu el: caci o va voma si va pangari
cuvintele tale cele bune" (Pilde 23, 6-8).
Sfantul Vasile cel
Mare, referindu-se la chestiunea aceasta, spune ca, asa cum ne straduim sa
asezam departe de foc substanta inflamabila, astfel trebuie sa indepartam
legaturile prietenesti cu cei invidiosi, pentru ca intr-adevar "asa cum
taciunele, este boala proprie graului, tot asa invidia este boala
prieteniei".
Avva Pimen a sfatuit pe
cineva sa nu locuiasca intr-un loc unde exista vreunul care il invidiaza,
pentru ea altminteri nu se va pricopsi: "Sa nu locuiesti intr-un loc unde
vezi pe cineva care are gelozie impotriva ta, caci altfel nu te
pricopsesti".
In general, putem sa
sustinem ca atunci cand avem in noi harul lui Dumnezeu, cand ne aflam intr-o
buna stare sprituala, atunci nu ne vatama sagetile celui invidios si nu patim
nici un rau. Dar cand nu avem forta sufleteasca si suntem usor clatinati atunci
este necesar cu dragoste si pentru dragoste sa intrerupeti prietenia si relatia
sociala cu invidiosul. Acest lucru desigur nu inseamna deloc ca vom inceta sa
ne rugam pentru el si sa ne intereseze. Simplu il ajutam sa nu ajunga sa faca
un rau mai mare. Patima invidiei este mare. Invidia provoaca, cum a fost expus
anterior, mari rele omului. Mai mult, indica existenta multor patimi in noi si
chiar naste alte patimi. Cum spune Sfantul Grigorie Teologul, invidia este cel
mai nedrept si cel mai drept pacat. Este nedrept pentru ca ataca pe cei
nevinovati si drept pentru ca ataca si pe cei care o poseda si pe cei
culpabili. De aceea trebuie stradanie sa scapam de aceasta foarte rea patima.
Sfantul Vasile cel Mare
indeamna: "Sa fugim, fratilor, de boala, dascal de teomahie, maica a
uciderii de barbati, dezordine a firii, ignorare a familiei, nenorocire foarte
absurda". "Sa fugim de un rau insuportabil. Este invatatura sarpelui,
descoperire a demonilor, insamantare a dusmanului, arvuna a iadului, piedica a
evlaviei, cale spre gheena, pierderea imparatiei".
Mitropolitul Hieroteos
Vlachos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu