Întreba cineva pe Sfântul Paisie
Aghioritul: “Părinte, de ce nu găsesc oamenii leac pentru cancer?” Iar părintele
i-a răspuns: “Dacă ar găsi leac pentru cancer, atunci ar apărea o altă boală,
care nu ar avea leac”.
Asta s-ar întâmpla deoarece bolile apar datorită
păcatelor (nu neapărat personale - în cazul celor cu viața sfântă, n.n.), iar
în starea de păcat în care trăiește lumea, este imposibil să nu existe boli
grele. A încerca să vindeci unele boli fără a dezrădăcina păcatul este
echivalent cu a acoperi o rană cu puroi, să o faci frumoasă pe deasupra și să
spui că totul este bine. Asta ar însemna să vindeci trupul, iar sufletul nu.
Este o nebunie: întreținem corpul, spunem că este frumos, iar pe dinăuntru este
stricat.
Din această cauză, atunci când
cineva se îmbolnăvește, înainte sa meargă la doctor i se spune să meargă la
preot să se spovedească. Nu numai pentru că o operație poate să fie fatală, ci și
din cauza că trebuie înlăturată o eventuală cauză a bolii, care poate fi păcatul.
Pentru aceasta însă, este nevoie de o spovedanie adevărată, iar nu de o
formalitate, cum din păcate fac majoritatea. Putem avea lucruri din trecut, care
să ne urmărească, și de care poate noi nici nu ne dăm seama. Afară de păcatele
evidente ale desfrânării, lăcomiei și mâniei, putem să fi avut păcate prin care
să fi supărat pe Dumnezeu, iar noi nici să nu ne dăm seama: poate am nedreptățit
pe cineva, am supărat vreun preot, am fost blestemați de vreun părinte trupesc
sau Doamne-ferește duhovnicesc, am ocărât vreo văduvă săracă, vreun copil
orfan, sau alte păcate pe care trebuie să le căutam. Problema este că, odată cu
trecerea mai multor ani, unii nici nu mai pot să-și amintească păcatele
respective, mai ales dacă nici nu au conștientizat atunci când le-au făcut. De
aceea nu le rămâne decât să-și ducă canonul prin boala ce o suferă, iar la
spovedanie să spună că-i pare rău pentru cele ce a greșit, și nu și-a dat
seama.
Am mai spus că o cauză a bolilor
este și industrializarea lumii, schimbarea lucrurilor sănătoase făcute de
Dumnezeu. De aceea, atunci când ne spovedim, să spunem că ne pare rău și pentru
părtășia noastră, a tot ce se întâmplă rău în jurul nostru. Proorocul Iezechiel
spune că Dumnezeu va pedepsi pe toți cei care nu plâng “din cauza multor
ticăloșii care se petrec” în jurul lor (cf. Iezechiel 9, 4-6).
De aceea, să plângem pentru
păcatele noastre, dar și pentru toată degradarea aceasta a lumii, și depărtarea
ei de la Dumnezeu. Însă, să nu plângem arătând cu degetul, ci conștientizând că
avem și noi partea noastră de vină pentru ceea ce se întâmplă în jur și
conștientizând că suntem părtași cu această nebunie a modernizării lumii, prin
faptul că folosim și noi produsele industrializării și ale tehnologiei noi,
care va fi vinovată de distrugerea planetei [creației și omului, n.n.].
Extras din: Singhel Ioan
Buliga, Provocările creștinului ortodox în zilele de astăzi, Editura Egumenița,
2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu