Îmbrăcămintea
sănătoasă are un scop simplu: să protejeze corpul omului şi să nu dăuneze.
În societatea modernă, mai ales tinerii, pentru a-şi pune în evidenţă ostentativ formele corpului, suprasolicitând rezistenţa fizică a vârstei şi performanţele medicinii moderne, poartă îmbrăcăminteneigienică: sumară şi transparentă în sezonul rece, încălţăminte incomodă, haine din materiale sintetice şi colorate cu chimicale toxice, toate acestea în detrimentul sănătăţii.
În societatea modernă, mai ales tinerii, pentru a-şi pune în evidenţă ostentativ formele corpului, suprasolicitând rezistenţa fizică a vârstei şi performanţele medicinii moderne, poartă îmbrăcăminteneigienică: sumară şi transparentă în sezonul rece, încălţăminte incomodă, haine din materiale sintetice şi colorate cu chimicale toxice, toate acestea în detrimentul sănătăţii.
Lenjeria
de corp, care are contactul direct cu pielea, trebuie să fie confecţionată
numai din materiale naturale: bumbac, in, mătase, lână, pentru a nu produce
alergii, pentru a avea un gradient termic foarte apropiat cu corpul uman,
neiritând şi obosind sistemul nervos să absoarbă excesul de căldură şi transpiraţie
cât mai repede şi bine, pentru a nu fi obligate "aclimatizoarele
corpului" să intre în fucţie pentru reglarea temperaturii şi umidităţii.
Croiala lenjeriei de corp trebuie să fie adaptată formelor şi dimensiunilor.
Aceasta pentru a nu ştrangula circulaţia sângelui sau contractura şi mişcarea
segmentelor corpului prin dimensiuni mici, iar cele prea largi fac cute, care,
în timp, irită pielea şi deranjează.
Îmbrăcămintea
cotidiană - aceasta trebuie să respecte calităţile elementare, de a proteja şi
de a nu deranja corpul, dar au o valoare estetică mai pregnantă.
Îmbrăcămintea
specială sau de protecţie, pe lângă o condiţie, adesea pusă pe planul al
doilea, de a nu incomoda omul, are calităţi bine studiate, mai ales în
activităţile profesionale, de către protecţia muncii. Hainele de protecţie
feresc individul de agresiuni fizice, chimice, biologice. Muncitorii din
turnătorii sau sticlarii au şorţuri din piele, bocanci metalici şi măşti pe
faţă, pentru a fi protejaţi de căldură mare şi aşchii incandescente. Muncitorii
din frigorifere sau din industria chimică sau cei ce lucrează în laboratoare de
analize medicale trebuie să poarte halate sau combinezoane, ca să nu vină în
contact direct cu ceea ce prelucrează. Tot îmbrăcăminte de protecţie trebuie să
poarte şi cei ce trebuie să protejeze mediul înconjurător, cu grijă de a nu-l
polua sau infecta de pe propriul corp. Cei ce lucrează în industria alimentară,
în industria de medicamente, în laboratoare de bacteriologie, în industria de
electrice au costume ce îi acoperă, dar şi bucătarii, ospătarii, îngrijitoarele
copiilor mici trebuie să evite contactul personal cu ce este în jur.
În
viaţa obişnuită apelăm la îmbrăcămintea specială, de protecţie, iarna pentru
frig, vara pentru căldură şi pentru ploaie, oricând este nevoie .
Hainele
de iarnă, măcar cele pentru copii, trebuie să fie ecologice, din lână, bumbac,
in sau blană. Dacă sunt prea groase, prea grele sau acoperă prea mult din
suprafaţa corpului, obligând la efort, nu numai că nu-şi ating scopul, dar
chiar dăunează, făcând ca omul să se încălzească în exces sau să transpire.
Hainele
de vară trebuie să păzească omul de insolaţie, de căldura excesivă sau de
deshidratare. Materialele din bumbac protejează ca un ambalaj de termos corpul,
ce va avea o temperatură constantă. Materialele sintetice sunt ca o peliculă
etanşă peste piele, blocând evaporarea transpiraţiei, care este mecanismul
fiziologic al termoreglării. În aceste condiţii inima şi plămânii trebuie să-şi
dubleze sau tripleze activitatea, pentru a se asigura temperatura constantă a
corpului la 37 0 C. În prezent, expunerea la soare creşte riscul cancerului de
piele.
Sursa: ziarullumina.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu