Postul, spovedania și regimul alimentar

O cale de vindecare a celor mai grele boli - Interviu cu Ioan Albescu, specialist în iridologie (diagnosticarea bolilor, pe baza studierii irisului ocular)

Călugarul din Siberia

- Sutele de bolnavi pe care i-ați vindecat, adeseori de boli incurabile, vă plasează într-o posibilă carte a recordurilor tratamentelor naturiste. Metoda de diagnosticare pe care o practicați este destul de puțin cunoscută: "citirea" bolii în ochiul pacientului. Cum procedați?

- Iridodiagnoza sau citirea irisului pornește de la studiul hărtți ochiului, în care sunt înscrise toate dereglările energetice care au dus la boală. Iridologia pune în corelație zone precise ale irisului cu diferitele părți ale corpului omenesc. El este divizat în sectoare triunghiulare, dar și în șase zone circulare, legate fiecare în parte de o anumită funcție a organismului; un soi de hartă geografică, pe care se văd disfunctionalitățile create de boli. Prima zona, cea mai apropiată de pupilă, corespunde stomacului, a doua intestinului și așa mai departe.

- Ce urmează, după stabilirea exactă a diagnosticului?

- Instrumentul terapeutic principal pe care-l indic este postirea, la care se adauga alte metode: fitoterapia, hidroterapia, presopunctura, psihoterapia, practica ascetica - spovedania si participarea la liturghie. Uneori, aceste metode sunt asociate tratamentelor medicale clasice, alopate. Urmat cu consecventa, acest program duce in timp la ameliorarea si chiar vindecarea bolilor.

- Cum ati ajuns la aceste practici?

- Totul a pornit de la discutiile cu Valeriu Popa, un om de exceptie, care m-a ajutat nu numai sa ma vindec eu insumi de o boala grava, dar mi-a si orientat lecturile, in asa fel incat am ajuns, in decurs de 7-8 ani, sa ii citesc pe toti marii practicieni naturisti ai lumii, incepand cu japonezul Oshawa, autorul regimului macrobiotic. Nu-mi puteam imagina in acel timp ca terapia de baza de la care porneste tratarea unei boli grave nu este altceva decat o practica ascetica. Eram la vremea aceea ateu, om scolit in epoca trecuta. Dar destinul a vrut ca, in afara de Valeriu Popa, sa mai intalnesc un om care mi-a influentat existenta. In 1984, l-am intalnit pe Zevacinski, un polonez ucrainean, care dupa razboi a fost dus intr-un lagar in Siberia, unde l-a cunoscut pe calugarul roman basarabean Nicolae Pescaru, un ascet ortodox, dublat de un mare vindecator. Acest calugar l-a ales pe Zevacinski (care era un om extraordinar de inzestrat intelectual, cunostea 11 limbi, vorbea greaca veche, latina, ebraica, slava veche), si i-a transmis tot ceea ce stia el in materie de medicina naturista, hipocratica, dar si de credinta ortodoxa. Ulterior, Zevacinski l-a tratat de o boala grava pe colonelul care conducea lagarul, folosind metodele deprinse de la Nicolae Pescaru, iar drept rasplata a fost eliberat. A ajuns in Romania, la Sibiu, si intamplarea a facut sa-l cunosc si sa invat si eu de la el iridodiagnoza si procedurile de tratament naturist pe care le folosea. Apoi, mai bine de douazeci de ani, am avut parte de sfaturile duhovnicesti ale parintelui Lavrentie de la Manastirea Fra-sinei, care m-a ajutat sa cred in Dumnezeu. Asa am ajuns sa cunosc importanta pe care o are latura sufleteasca, atat in declansarea, cat si in tratarea unei boli.

Spovedania, o adevarata renastere

- Este stiut faptul ca dumneavoastra primiti bolnavii la tratament, numai dupa ce in prealabil s-au curatat sufleteste prin spovedanie.

- Da, asa este. In medicina hipocratiana, naturista, nu discutam de boli, ci de oameni, de bolnavi, de nesansa caderii sau de sansa vietii. Pentru medicina moderna, bolile fac abstractie de latura sufleteasca, dar pentru hipocratieni, totul porneste de la suflet. Se incepe cu faptul ca un om trebuie sa constientizeze greseala de viata pe care a savarsit-o, pentru ca ea incarca sufletul si-aduce boala. Fiecare trebuie sa vada unde a gresit si, in acest sens, spovedania este ca o adevarata renastere, un act extrem de complex, care presupune o morala profunda, o constientizare a legii lui Dumnezeu, o curatare anatomica desavarsita si o deblocare a intregului plan psihic. O intoarcere prin curatenie la parametrii si performantele nominale date de Dumnezeu omului. De aceea este important ca omul sa treaca pe la preot, inainte de a veni la mine. Calugarul Nicolae Pescaru facea el totul, il lua pe om si-i analiza tulpina genetica din care facea parte, valoarea defecta care provine din aceasta tulpina, analiza partea de defect personal suprapus pe defectele tulpinei genetice, vedea efortul care trebuie depus si rugaciunea necesara pentru vindecare. Eu il trimit pe omul bolnav la preot si abia apoi il preiau pentru a desavarsi curatarea, imbinand procedeele terapeutice diverse, dupa cum practica si experienta de mai bine de 25 de ani ma ajuta.

Postul alimentar, conditia obligatorie a vindecarii

- Vorbiti-ne despre importanta alimentatiei in tratarea bolilor.

- La baza vindecarii oricarei boli sta terapia alimentara. Aceasta afirmatie presupune ca prim act postirea. Terapia prin postire duce la o retraire a tuturor bolilor dinspre prezent spre trecut. Sa zicem ca am un bolnav de 50 de ani si il pun sa faca terapie alimentara. Initial, se simte bine. Dupa o vreme, are o prima criza care este simetrica, dar mai scurta si mai slaba, decat ultima boala de care a suferit. Dupa aceea, daca regimul alimentar continua, urmeaza din nou o perioada de liniste, apoi alta criza care corespunde cu penultima boala. Si tot asa, ne ducem dinspre prezent spre trecut, pana scoatem toate bolile din sistem. Este un procedeu uluitor, pe care doar medicina hipocratiana il poate declansa. Il folosesc pe undeva si homeopatii, dar nu reusesc sa-l duca chiar la asemenea limite.

Postul, spovedania si regimul alimentar

Esenta oricarui act terapeutic de calitate este privarea de alimentatie pentru o perioada anumita de timp, postirea, si apoi folosirea numai a anumitor alimente. In acest sens, zicea Hipocrate ca alimentele trebuie sa ne fie leacuri si leacurile sa fie alimentele noastre. Desigur, in functie de boala si de alti factori, fiecarui om care vine la tratament, ii recomand anumite alimente in dieta zilnica, dar si o perioada mai mare sau mai mica de post.

- Postul pe care il recomandati are aceleasi caracteristici ca postul crestin-ortodox?

- Suntem integrati intr-un ecosistem, intr-un timp astronomic, intr-o civilizatie si o cultura. Avem un bioritm. De aceste lucruri nu putem face abstractie. Toata viata de pe planeta este ciclica si pulsatorie. Este sistemica. Fiecare fiinta din univers are in acest sistem un loc anume si reactioneaza in paralel cu sistemul din care face parte. Si cainele face foame cand este bolnav. Numai omul este singura fiinta care manevreaza in mod constient practica de renuntare la hrana si de curatare prin postire. Cu cat diagnosticul este mai sever, cu atat renuntarea trebuie sa fie mai profunda si de mai mare durata. Eu nu sunt insa adeptul unui regim vegetarian radical. Noi nu trebuie sa copiem civilizatii si obiceiuri straine, ci trebuie sa urmam sensul ecosistemului din care facem parte. Si atunci, modelul corect adaptat dupa care trebuie sa ne organizam viata este calendarul ortodox. Asta inseamna ca tot la 7 zile trebuie sa mancam carne (iarna, de mamifer, vara, de pasare sau peste); tot la 7 zile sa consumam branza; tot la 7 zile, oua, si tot la 7 zile, lapte. (Lapte dulce pentru cei pana la 7 ani, dupa aceea iaurt, lapte acru). Asa avem de 4 ori cifra 7. De fapt, si dentitia noastra este alcatuita pentru acest tip de alimentatie. Nu intru in detalii, dar vreau sa va spun ca aceste cifre sunt specifice sistemului nostru, nu sunt straine de noi. Nu sunt conventionale, avem 7 centri de aura, avem meridiane energetice care propaga energii specifice, care cunosc exacerbari si prabusiri in functie de timp. Una este, de exemplu, sa faci analiza ficatului ziua, cand este in faza de inhibitie, si alta este s-o faci noaptea, intre orele 1 si 3, cand ficatul functioneaza la maximum. Analizele si rezultatele lor, dar si terapiile propuse ar fi altfel gandite daca medicina moderna ar tine cont de aceste lucruri.

 V-am spus toate acestea, ca sa intelegeti ca noi nu ne putem sustrage ecosistemului din care facem parte, timpului in care traim. Cele patru posturi mari din calendarul ortodox sunt legate de momentele astronomice de schimbare a parametrilor de camp energetic al planetei noastre, care este influentata si de alte astre. Echinoctiile, solstitiile, schimba performanta de camp energetic si corespund, intr-un fel, perioadelor mari de post din an. In aceste perioade, este indicat repausul alimentar, care protejeaza organismul. Necesarul de vitamine, proteine, micro si macroelemente trebuie sa fie luat din zona vegetala. In acelasi timp, momentul de postire trebuie sa fie dublat de curatarea sufletului. Trebuie sa fie un moment de repaus endocrin (relatiile unui barbat cu partenera lui inceteaza), o intoarcere in plan sufletesc la normele morale, o raportare fata de legile lui Dumnezeu. Curatenia trupeasca trebuie sa fie insotita de cea sufleteasca, in baza spovedaniei absolut necesare in post. Este vorba de un sistem foarte bine pus la punct. O conjugare de elemente foarte bine instrumentate, in asa fel incat il aliniaza pe om cu curgerea timpului, in ecosistemul din care face parte si in civilizatia careia ii apartine.

- Se spune ca lupta cu boala are nevoie de suport psihologic. Dvs. va confruntati permanent cu oameni loviti de maladii incurabile. Credeti ca este bine sa-i spui direct, unui bolnav de cancer, de exemplu, ce boala are, sau este mai bine sa-l menajezi?

- La prima vedere, este optiunea familiei, a celor care au in ingrijire un bolnav grav, daca ii spun sau nu diagnosticul. In ce ma priveste, cred, totusi, ca este dreptul fiecaruia sa afle adevarul si sa stie exact care este starea sanatatii lui. Dupa un timp de pregatire, care nu trebuie sa dureze foarte mult, i se poate spune deschis bolnavului de ce boala sufera. Din observatiile mele, oamenii care au probleme cu cancerul, de exemplu, nu au probleme cu nervii. Bolnavul trebuie sa-si cunoasca boala ca sa stie cu cine si cu ce lupta. Aici il ajutam noi, cu explicatii si informatii care il ajuta sa se mobilizeze psihic, sa-si canalizeze toate actiunile in vederea vindecarii. Omul trebuie sa constientizeze neaparat situatia in care se afla, sa se mobilizeze si sa stapaneasca teama, frica, in fata manifestarilor bolii, dar si in fata reactiilor organismului la terapia prin post. A da afara o tumora din intestin este un lucru destul de simplu in aparenta - asemanator unei defecari, dar in cazul unei tumori pulmonare, este mai greu - poate sa apara hemoragia, care il sperie pe cel neavizat. In cazul unei tumori cerebrale, lucrurile sunt si mai dramatice - apare coma. Am avut un pacient cu tumora cerebrala care, dupa inceperea terapiei, a intrat in coma timp de 3 saptamani. Dupa ce si-a revenit, a continuat terapia prin post, apoi terapia alimentara propusa si a scapat de tumora. Traieste si acum, dupa 17 ani de la acele intamplari. Am avut o pacienta cu tumora de san, la care drenarea sanului, scurgerea de puroi si alte materii, a durat mai bine de un an si jumatate, dupa ce a inceput terapia. Dar femeia este acum salvata. In toate aceste cazuri a contat foarte mult perseverenta cu care au fost respectate postul si alimentatia. Trebuie sa va spun din nou ca, cu cat situatia este mai dramatica, spargerea pachetului toxinic, drenarea, sunt mai dificile si regimul cerut este mai sever. Vedeti dumneavoastra, daca un bolnav de cancer se hraneste clasic, cu proteine animaliere, daca bea cafea, alcool, daca fumeaza, boala evolueaza violent, apar metastazele care invadeaza tot organismul, iar suferinta este foarte mare. Daca se alege o dieta naturista, precedata de post, in primul rand se opreste evolutia si inaintarea tumorii, imprastierea ei. Tumora este localizata si organismul poate trai in continuare cu ea, cata vreme o tine sub control. Sunt oameni care traiesc de 10-15 ani cu astfel de tumori localizate, respectand terapia alimentara. Sigur, sunt unele cazuri in care boala nu mai poate fi invinsa, pentru ca s-a descoperit mult prea tarziu. Dar va pot spune, din ceea ce am observat eu la pacientii pe care i-am indrumat, ca bolnavii de cancer care apeleaza la naturism, chiar daca nu reusesc sa se vindece complet, isi prelungesc viata, mor mai tarziu, fara chinuri mari, cu suferinta mai putina, mor mai elegant, daca vreti. Asa ca, la urma urmei, dreptul de optiune il are fiecare in parte.

Un caz

"Am fost singura in fata bolii, dar am avut rabdare, am avut incredere in ce faceam si acum sunt un om fericit"

"Boala unui om este, la urma urmei, o problema intima", imi spune femeia asezata in fata mea. "Eu pot sa va spun numele meu, dar acesta n-are nici o importanta pentru cititorii dvs. Important pentru ei este sa afle ca eu, A. I. din Sibiu, profesoara, am avut o boala foarte grea, cu care m-am luptat timp de 16 ani, si-am invins-o, pentru ca am crezut in ceea ce faceam si pentru ca am fost perseverenta."

- Cum v-ati dat seama ca sunteti bolnava, care au fost primele semne ale bolii?

- La inceput, am avut niste simptome aparte, destul de greu de definit ca boala: aveam ameteli, stari de confuzie, deficiente de orientare, de directie, tulburari de auz, mi se parea ca am capul infundat cu vata, nu eram sigura de reactiile mele in natura. Am fost internata in doua spitale si am iesit de acolo fara sa mi se poata pune un diagnostic clar si fara o ameliorare a simptomelor. Cu alte cuvinte, nimeni nu stia atunci ce am. Eram destul de speriata, pentru ca imi dadeam seama ca este ceva grav, dupa felul in care ma simteam. Am inceput sa citesc singura despre naturism si am tinut un regim naturist, asa cum m-am priceput, timp de 6 saptamani. Dar m-am simtit mai bine un pic, am oprit regimul si tulburarile acelea neplacute au reaparut. Atunci am aflat de d-l Albescu, am luat legatura cu dumnealui si am inceput regimul prescris. I-am spus ca am tinut un regim naturist un timp si ca apoi l-am intrerupt si m-a certat, spunandu-mi ca naturismul este un mod de viata, nu e un tratament trecator pe care il incepi si-l inchei dupa o vreme. E un mod de viata, cu care cel care are o boala grava trebuie sa se obisnuiasca si pe care sa-l duca apoi tot timpul, toata viata.

- A fost greu sa va obisnuiti cu regimul naturist?

- Nu, pentru ca d-l Albescu face si psihoterapie si m-a ajutat sa-mi descopar tocmai acele valente de care aveam nevoie pentru a putea trece la un asemenea regim. Mi-a dat incredere si speranta de-a lupta cu boala, careia dupa niste analize mai amanuntite, i-am aflat pana la urma si numele. Poate ca si diagnosticul grav m-a facut sa-mi dau seama ca lupta trebuie sa fie totala si ca nu am prea multe optiuni. La inceput, a fost un pic mai dificil, apoi m-am obisnuit. Acum am scapat cu totul de ceea ce inseamna stres alimentar. Singurele momente mai delicate sunt atunci cand sunt invitata undeva si trebuie sa refuz mancarea obisnuita si bautura. In schimb, am o mare bucurie: toata familia, si ma refer nu numai la familia mea, la sotul meu si copii, ci la familia mare, adica fratele, cuscrii, copiii lor, dar si multi dintre colegii mei de la scoala au adoptat naturismul, vazand rezultatele extraordinare pe care aceasta terapie le-a dat in cazul bolii mele. Pentru a le usura oarecum efortul, am scris o carte de retete naturiste, pe care am publicat-o deja, si astept acum editia a doua ("Darurile pamantului"). Am vrut sa-i ajut, sa nu le fie postul o povara. Am imbinat mancarurile crude cu cele gatite, pentru ca sa nu fie socul psihic prea mare.

Cel mai greu mi-a fost la inceput, cand s-a aflat de boala mea si cand toti se uitau la mine ca la o condamnata. Atunci mi-a fost foarte greu. Familia n-a inteles nimic din ce se petrecea cu mine, ma compatimeau pentru modul de viata pe care am ales sa-l duc si nu credeau ca voi reusi sa ma vindec si ca acel mod de viata va scoate, pana la urma, boala din trupul meu. Am fost singura in fata bolii si ei ma compatimeau in loc sa ma ajute. Am avut rabdare, am avut incredere in ceea ce faceam si acum sunt un om fericit.

Primul care a trecut la naturism a fost sotul meu, si dupa un regim de un an, a reusit sa elimine toate gunoaiele acumulate in organismul lui intr-o viata. Si baiatul meu cel mic, care are 23 de ani si este student inca, a trecut la naturism, desi se simtea foarte bine din punct de vedere al placerilor pe care viata de student intr-o capitala culturala europeana, cum este Sibiul, i le oferea. Mi-a spus de curand ca, chiar daca l-ar bate cineva, n-ar mai putea fuma si n-ar mai pierde noptile, cum facea inainte. Cu toate astea, nu pot sa spun ca este un tanar care nu-si traieste bucuria tineretii lui. Este un temperament vesel, jucaus, dar a inteles ca nu se poate abuza prea mult de fizic.

Asa ca putem zice ca in cazul nostru, ajutorul pe care ni l-a dat d-l Albescu a functionat si functioneaza ca o adevarata medicina de familie, in care actul curativ a fost mutat pe actul preventiv. La cele mai mici semne de boala, apelam la dansul.

- Ce-ati invatat in toti acesti ani de lupta cu boala?

- Am invatat, in primul rand, sa ma descopar pe mine insami, ceea ce este un lucru extraordinar. Mi-am descoperit calitati pe care nu le vazusem la mine inainte. In al doilea rand, am descoperit credinta in Dumnezeu. M-am apropiat cu mai multa intelegere de oameni. Postul usureaza relationarea pentru ca te usureaza psihic. Te spiritualizezi cu mai multa usurinta. V-am spus ca sunt profesoara si am o intensa activitate profesionala. Chiar ieri am avut lansarea unei carti de specialitate si nu vreau sa ma opresc aici, chiar daca sunt la varsta pensionarii.

Dar cel mai frumos aspect al modificarilor sufletesti care au avut loc in urma terapiei naturiste a fost redescoperirea relatiei mele cu natura. Nascuta fiind la oras, traita pe asfalt, cum se spune, ca o planta intr-un mediu artificial, eu n-am fost atenta la mediul in care traiam. Pentru mine, o drumetie in aer liber insemna durere de cap si migrena. Nu ma regaseam in natura, nu comunicam cu ea. Eu n-am alergat in copilarie prin padure, n-am stat pe iarba, eram o floare de sera. Ei bine, traind cu boala, stiind ca este in permanenta acolo si ca ar putea sa-mi aduca sfarsitul, daca nu respect regimul drastic impus, parca mi s-au deschis dintr-o data ochii. Descopeream cu uimire pasarile, pomii, ca si cum nu as mai fi vazut asa ceva inainte. Am descoperit plantele, am inceput sa cultiv in gradina plante si legume care erau necesare in alimentatia mea si a familiei mele si am fost foarte mandra ca toti mancau plantele pe care le cultivam, ceea ce nu facusem niciodata inainte. Si-am mai invatat ceva: sa traiesc impreuna cu boala, cu gandul la ea, cu ideea de boala. Cu gandul ca oricand ar putea sa reapara, daca nu pastrez modul de viata naturist pe care l-am adoptat pana la moarte. Orice organism are oscilatii, o data e mai sus, alta data e mai jos, pot sa apara raceli simple sau tulburari mai grave. Eu stiu acum ca toate pot fi vindecate, daca nu intarzii prea mult regimul potrivit, daca ai vointa, credinta si un mentor, un indrumator, asa cum este d-l Albescu, in care sa crezi si ale carui sfaturi sa le urmezi indeaproape. Sa nu credeti ca noi il vedem pe domnul Albescu drept un om care face minuni. Nu. Domnul Albescu este in primul rand un terapeut de exceptie, si tot in primul rand este un om foarte bun la suflet, care nu lasa pe nimeni nemangaiat, ori la ce ora l-ai suna ca sa-i ceri ajutorul, un om care isi foloseste toata stiinta lui pentru salvarea semenilor.

Iridologie

Stabilirea diagnosticuluiprin examinarea irisului

Inca din antichitatea greco-romana, semnele bolii erau cautate de medicii vremii, in irisul ochiului omenesc. Dar adevarata iridologie moderna a inceput in secolul 19, cu un medic ungur: Ignatz von Peczely, care o descoperise din intamplare in anii copilariei. Luand in casa un pui de bufnita care isi fracturase piciorul cazand din cuib, baiatul a observat in irisul pasarii, un soi de linie neagra, care pe masura ce bufnita se vindeca, se transforma, progresiv, intr-un punct inconjurat de pete albe. Dedicandu-se medicinei, von Peczely a fost din ce in ce mai convins, pe masura ce isi observa pacientii, ca o maladie producea pe o zona precisa a irisului un semn revelator. In 1881, publicarea cercetarilor sale a starnit interes in Europa, si ceva mai tarziu, in America, unde doctorul Bernard Jensen a intocmit prima harta detaliata a celor doua irisuri, in care se indica cu precizie, care parte anume a organismului corespunde unei zone a lor.

Irisul ochiului stang acopera emisfera stanga a corpului, in vreme ce irisul ochiului drept acopera emisfera dreapta. Dar numeroase functii ale organismului sunt reflectate concomitent de ambii ochi. In general, partea superioara a irisului reflecta starea organelor si a functiilor partii de sus a corpului, in vreme ce jumatatea de jos a discului reflecta starea organelor si a functiilor din partea inferioara a corpului. Semnele de culoare alba arata ca e vorba de inflamatii sau stres. Semnele negre arata disfunctii ale unui sistem sau organ. Un cerc negru pe marginea irisului e susceptibil sa indice o acumulare in exces de otravuri in organism, din cauza lipsei de evacuare a toxinelor.

Dupa studierea semnelor anormale, iridologul prescrie un tratament destinat sa repuna in functiune echilibrul organic al pacientului. Ba, inca si mai surprinzator, un practician experimentat este capabil sa atraga atentia subiectului si asupra altor probleme de sanatate, ce urmeaza sa se manifeste in viitor.

Domnul Ioan Albescu poate fi gasit in Sibiu, la Cabinetul din str. Dealului, nr 25A (la Biserica cu hramul Sf. Ioan Hozevitul), telefon 0744.59.21.47

Sursa: formula-as.ro