Cunoscute şi sub
denumirea populară de drăgaică sau floarea Sfântului Ion, sânzienele constituie
una dintre plantele medicinale cele mai utilizate în medicina naturistă. Cele
mai bune efecte s-au observat în afecţiunile renale.
Sânzienele se
recoltează în timpul înfloririi, în lunile mai-septembrie, prin tăierea la 3-5
cm deasupra solului. Se usucă la umbră în strat subţire, în poduri acoperite cu
tablă sau artificial, la 40-50°C. Principalele proprietăţi terapeutice sunt
depurative (de curăţire a sângelui), diuretice, colagoge (favorizează secreţia
bilei), astringente, cicatrizante, antiinflamatoare şi vulnerare (grăbeşte
vindecarea rănilor), sedative, antispasmodice în afecţiuni neurovegetative,
sudorifice, aperitive, aromatizante.
Preparatele din
sânziene sunt recomandate în boli cutanate (răni, furuncule, pecingine, acnee,
psoriazis), boli ale sistemului nervos (nevroze, epilepsie, isterie, insomnie,
vertij), boli digestive (icter, calculoză biliară), boli renale (elimină calculii,
nisipul şi deşeurile toxice din rinichi), boli cardiace, afecţiuni ale
glandelor tiroide şi ale coardelor vocale, dureri reumatice, boli de metabolism
(obezitate, anemie).
Forme de utilizare:
- infuzie din 15-20 g
vârfuri înflorite la un litru de apă clocotită; se lasă să infuzeze 10-15
minute, se strecoară şi se beau unu-două ceaiuri călduţe pe zi, dintre care
unul înainte de culcare, având efecte sedative şi antispasmodice în cazul dereglărilor
neurovegetative (insomnie, epilepsie), erupţii tegumentare şi efecte diuretice
în combaterea unor boli renale (retenţie urinară, calculoză renală);
- infuzie din amestecul
în părţi egale de sânziene, urzică moartă, splinuţă (Solidago virgaurea), din
care se ia o lingură la 250 ml de apă clocotită; se infuzează două-trei minute
şi se consumă trei-patru căni pe zi de către persoanele cu insuficienţă renală,
care necesită dializă şi persoanele cărora li s-a extirpat un rinichi, având
efecte foarte bune în reglarea funcţiei rinichiului sănătos;
- infuzie dintr-o
lingură de herba uscată şi mărunţită de sânziene la 250 ml de apă clocotită;
după infuzare, timp de două minute, se strecoară şi se adaugă infuzia preparată
separat dintr-o lingură de amestec format din 300 g gălbenele, 100 g coada şoricelului,
100 g urzică moartă, peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. După două
minute de infuzare, se strecoară şi se amestecă cele două infuzii, din care se
beau 4-6 căni pe zi sau câte o lingură la interval de 20 de minute;
- pulbere din plantă,
din care se ia câte un vârf de cuţit pentru calmarea nervilor;
- decoct din 60-100 g
de herba uscată şi mărunţită la un litru de apă rece; se fierbe 15 minute la
foc moale, se strecoară şi se foloseşte sub formă de băi locale sau spălături
în diferite afecţiuni ale pielii (pecingine, acnee, ulceraţii vechi) şi în
reumatism;
- infuzie din herba
proaspătă sau uscată de drăgaică folosită pentru gargară în amigdalită,
faringită, afecţiuni ale corzilor vocale şi ale glandei tiroide;
- suc proaspăt din
plantă de sânziene, spălată şi trecută prin extractor, care se picură pe plăgi
cutanate, lăsând să se usuce treptat;
- pulbere din frunze şi
flori uscate şi măcinate, care se presară pe piele, cu efect cicatrizant în caz
de eczeme, psoriazis, ulcere vechi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu