Pentru majoritatea
cititorilor noștri tătăneasa (Symphytum officinale) nu mai are nevoie de
prezentare. Plantă năltuță, prezentă mai ales în zonele umede, de pe marginea
santurilor, a pâraielor și în zăvoaie, are florile roșii-violacee, cu frunze
aspre, de un verde pal, și tulpina păroasă.
Înflorește din luna mai până în august, întreaga plantă - rădăcina, frunze și flori
- având proprietăți terapeutice extraordinare, folosite atât în medicina umană, cât și în cea veterinară.
Înflorește din luna mai până în august, întreaga plantă - rădăcina, frunze și flori
- având proprietăți terapeutice extraordinare, folosite atât în medicina umană, cât și în cea veterinară.
Printre numeroasele
virtuti ale tatanesei, la loc de frunte se afla capacitatea ei de a diminua
inflamatiile, de a vindeca rapid ranile, de a opri dezvoltarea tumorilor.
Veritabila planta-medicament, marele secret al tatanesei il reprezinta
alantoina, o substanta cu proprietati antitumorale si anticancerigene, ale
carei principii vindecatoare au fost dovedite prin experiente de laborator.
Recoltarea: radacinile
se recolteaza, toamna, in octombrie si noiembrie, sau la sfarsitul iernii
si inceputul primaverii, in lunile februarie-martie-aprilie. (In intervalul
cuprins intre lunile ianuarie si martie, radacinile secreta maximum de
alantoina.) Frunzele si florile se recolteaza in timpul infloririi
(mai-august), pe timp frumos, dupa ora 10.00, cand planta secreta maximum de
principii active.
Tătăneasa în medicina
populară
Planta este cunoscuta
din antichitate, utilizata pe scara larga de vindecatorii daci, care o numeau
pojarne sau taciune. Folosirea tatanesei in medicina populara este mentionata
de etnobotanisti in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in
Transilvania, tataneasa era principalul leac contra fracturilor,
scrantiturilor, a durerilor de toate felurile. Era unul din cele mai eficiente
remedii contra herniei (vatamaturii). Daca bolnavul voia sa se tamaduiasca
repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de
tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se
crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani. Proprietatile vitalizante ale
tatanesei erau la mare pret, de altfel una din denumirile populare ale plantei
este aceea de iarba intaritoare.
* Pentru fracturi la
maini si picioare, radacina se scotea din pamant, se spala, se taia in rondele
foarte subtiri, se fierbea intr-o oala cu apa pana scadea la jumatate, se
amesteca cu faina de orz, se aseza pe o bucata de panza cat sa cuprinda
fractura, se indreptau oasele si apoi se aplica pe zona afectata. Peste panza
cu tataneasa se puneau lopatele din lemn, care fixau zona fracturata, si se
lega cu o alta panza. Legatura se tinea 48 de ore, udandu-se cu decoct de
tataneasa. Se schimba apoi. Procedeul continua pana se vindeca fractura. *
Radacina rasa si fiarta in lapte dulce se punea calda pe locul durerilor de
pantece, de splina, de rinichi. * Decoctul radacinilor se administra lehuzelor,
ca sa le aline durerile, iar plantele fierte se puneau pe abdomen. * Radacina
pisata si fiarta se folosea in legaturi contra durerilor de mitra (uter). * In
ulcer de stomac, se bea decoctul radacinii in loc de apa. Se mai lua impotriva
diabetului. * Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului, radacina de
tataneasa se plamadea in rachiu si se bea contra urdinarii (diaree) sau se lua
cate un paharut in fiecare dimineata, de catre cei debili, ca sa se intremeze.
Radacina rasa si amestecata cu miere se lua, cate o lingura, contra suspinului
(astm) si hepaticei (tuberculozei). (Constantin Parvu, "Enciclopedia
plantelor").
Tătăneasa în medicina
modernă
Studiile facute in
ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din
medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active
ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a
mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne.
Alantoina, considerat actualmente cel mai important principiu activ al
tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea
tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza
de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Planta
e continuta, insa, si in preparate interne, mai multe formule Plafar de ceaiuri
includ tataneasa ca planta de baza in diverse amestecuri. Ceaiurile Cicatrizant
gastric, Calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara, de peste 20
de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratamentul gastritei
hiperacide si al ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita
planta din ultimii 10 ani, existand peste 200 de preparate farmaceutice care o contin
in formula lor.
Tătăneasa și cancerul
Judecand dupa
rezultatele obtinute, tataneasa este unul dintre cele mai puternice remedii
anticancerigene din plante, alaturi de spanz si de marul-lupului. Este
utilizata ca anticancerigen atat intern, cat si extern, cu rezultate de
exceptie. Intern, este de preferat sa fie folosita in forme cat mai apropiate
de cea naturala: pulbere, macerat la rece combinat cu decoct, mai rar -
tinctura. Extern, se foloseste in forme cat mai concentrate si, eventual,
asociata cu alte plante anticancerigene si antitumorale puternice: rostopasca
(planta care avand efecte caustice permite patrunderea in profunzime),
marul-lupului, muguri de plop, piperul-lupului, iedera, cimisir. In cele ce
urmeaza va punem la dispozitie cateva retete extrem de eficiente pe baza de
tataneasa.
Preparate din tătăneasă
Pulberea de tătăneasă
Radacinile uscate se
macina fin, cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o
cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de 3 ori pe zi.
Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina
apa. La copii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copii sub 2 ani
se aduce la o treime.
Măceratul la rece
La o cana de apa, se
pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica de
cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid
usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice,
dar si expectorante, deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de
obicei pe stomacul gol.
Decoctul de tătăneasă
Se fierb 2 lingurite de
pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5
minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca
jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat
la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.
Tinctura de tataneasa
Considerata de multi
"buruiana", intra in peste 200 de preparate farmaceutice
Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa
(obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga
apoi alcool de 75gr. (3 parti alcool alimentar 96gr. si o parte apa), atat cat
sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se
lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in
sticlute mici, inchise la culoare. (Preparatul poate fi cumparat si in
magazinele naturiste, sub licenta "Dacia Plant" Sebes, Alba.)
Extractul fluid de tătăneasă
Considerată de mulți
"buruiană", intră în peste 200 de preparate farmaceutice
Din tinctura astfel
obtinuta se pun intr-o farfurioara curata 4-5 lingurite, si se lasa vreme de
4-6 ore la evaporat, pana cand volumul scade de circa trei ori. Se obtine o
pasta inchisa la culoare si foarte vascoasa, cu efecte antitumorale si
cicatrizante cu totul deosebite.
Tratamente interne
*Cancer - tataneasa este
un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, fiind folosita intern,
drept remediu principal in vindecarea spectaculoasa a unor cazuri de cancer la
intestin, prostata, stomac. Se administreaza decoctul, 1 - 1,5 litri pe zi, pe
stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la sculare,
inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al
cancerului este strict interzis consumul de carne, zahar, alimente cu
conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati.
Se fac cure lungi: de la 6 luni, la doi ani. Acelasi tratament ne-a fost
semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca fiind valabil pentru cancer la
ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.
* Gastrita hiperacida
si ulcer - se combina pulberea de tataneasa in parti egale cu pulbere de flori
de tei. Se ia o lingurita din acest amestec, de patru ori pe zi, pe stomacul
gol. Pulberea se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu putina apa.
Tratamente externe
* Cancerul de piele -
Se aplica extract fluid de tataneasa de trei ori pe zi, pe locul afectat.
Pentru a spori aderenta pe tesutul tratat, se adauga in extract, inainte de
aplicare, 10-20 de picaturi de tinctura de propolis. Extractul fluid se intinde
cu o bucatica de vata pe toata suprafata, care anterior a fost curatata cu apa
fiarta si racita sau cu apa de tarate (obtinuta prin macerarea a doua linguri
de tarate proaspete intr-un pahar de apa 4-5 ore.
* Alunitele care tind
sa se transforme in formatiuni tumorale. Se amesteca tinctura de tataneasa cu
tinctura de rostopasca (o gasiti in comert, preparat "Dacia Plant")
si se evapora dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se fac
aplicatii pe locul afectat, de patru ori pe zi, apoi se lasa sa se usuce fara
bandaj, in aer liber (locul sa nu fie acoperit de imbracaminte) macar 20 de
minute (de preferat ar fi 1-2 ore). Aceste formatiuni dispar in 2-4 saptamani.
* Entorse, luxatii,
fracturi - pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tataneasa
sau se face un masaj foarte usor, cu extract fluid de tataneasa. Pe fracturile
care se consolideaza cu intarziere, se aplica extract fluid, de doua ori pe zi.
* Rani pe col - se pune
decoctul de tataneasa in irigator si se fac spalaturi zilnice, timp de doua
saptamani. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat
trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. O alta metoda de
tratament este combinarea in proportii egale a tincturii de tataneasa, de
coada-soricelului (se gaseste in comert) si de propolis, si evaporarea lor dupa
metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se iau cu o seringa fara ac 5-8
ml din acest extract si se introduc in vagin, dupa care vreme de 15 minute
faceti lumanarea, cu picioarele sprijinite pe un perete ("statul pe
umeri" cu spatele ridicat, de la orele de gimnastica) sau in alta pozitie,
cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de unu-doua ori pe zi, dureaza doua
saptamani si este foarte eficient.
* Hemoroizi - se aplica
extract fluid de doua ori pe zi pe zonele afectate. Suplimentar, se fac clisme
cu 200 ml de decoct de tataneasa - o data la trei zile (cel putin). Se folosesc
plante laxative si se introduc cruditati in alimentatie, pentru marirea
tranzitului intestinal. In locul extractului fluid, se pot folosi cu succes si
unguentele de tataneasa din comert: unguentul cu tataneasa de la
"PlantExtrakt" Cluj, crema Radex de la "Plantavorel"
Piatra-Neamt etc.
* Arsuri de gravitate
mica, rani vechi ori care se vindeca greu, cicatrice inestetice - se trateaza
eficient, prin pensulari facute de doua ori pe zi pe locul afectat cu tinctura
sau, cand nu este suportat alcoolul, cu extract fluid.
* Boli venerice -
tataneasa, mai ales extractul fluid, este un ajutor pretios, deoarece grabeste
vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o
actiune potentatoare pentru rostopasca, care este un remediu pretios in
tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de Papiloma virusuri) si al
herpesului. Aplicata la cateva ore dupa solutiile topice, pe baza de
podofilina, are capacitatea de a reface rapid tesuturile lezate, fara a diminua
efectul terapeutic al acesteia. Pentru igiena normala a organelor genitale,
decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge
flora normala, fapt care ar duce la cronicizarea unor afectiuni in aceasta
zona. Extractul fluid obtinut din partile aeriene ale rostopascai este un anticandidozic
puternic.
Tataneasa - pericol
cancerigen?
În ultimii ani, se aud
tot mai multe voci care sustin ca anumite plante medicinale traditionale,
printre care la loc de frunte se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Nu
vom trata problema global, ci ne vom opri deocamdata la cazul tatanesei.
Asa cum precizam,
planta este utilizata inca din timpuri imemoriale. "Enciclopedia de
etnobotanica romaneasca" precizeaza ca este una din cele mai importante si
mai folosite plante medicinale de la noi din tara, consacrandu-i un spatiu
foarte amplu. Jumatate din retetele descrise in aceasta lucrare de referinta
sunt pentru uz intern. Este un fapt obisnuit ca un produs farmaceutic folosit
vreme de un deceniu sa-si dovedeasca in acest timp toxicitatea, dar o planta
atat de larg utilizata ca tataneasa, sa se dovedeasca toxica, dupa doua-trei
mii de ani de utilizare, este cu adevarat neobisnuit. Din acest motiv, am mers
pe firul studiilor prin intermediul carora s-a ajuns la concluzia ca tataneasa
este cancerigena.
Iata care sunt, pe
scurt, argumentele in baza carora s-a ajuns la aceasta concluzie.
1. Animalele hranite cu
cantitati mari de tataneasa au prezentat tulburari hepatice. La autopsierea
unor exemplare din loturile experimentale, unele dintre ele prezentau tumori
hepatice.
2. Au fost izolati
anumiti compusi ai tatanesei - asa numitii alcaloizi pirolizidinici - al caror
efect mutagen si cancerigen a fost demonstrat prin teste de laborator.
In baza acestor doua
fapte s-a facut o campanie furibunda, prin care tataneasa a fost declarata
"planta toxica", cu efect nociv asupra sanatatii. Preluata de mediile
de presa, problema a devenit "catastrofica" si asa a ramas, desi n-a
fost... nici pe departe elucidata. Iata doar cateva intrebari la care
acuzatorii n-au fost pusi sa raspunda, desi sunt fundamentale:
1. Care au fost dozele,
calculate pe kilogram corp, care au fost administrate animalelor din
experimente? Daca le-au fost administrate 20 grame pe kilogram corp, timp de
3-6 luni, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al
medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz, ar trebui sa-i administram
unui adult de 75 de kilograme 1,5 kg tataneasa pe zi, asa incat sa apara
efectele cancerigene mentionate. Daca doza cancerigena ar fi de doar 2 g/kilogram
corp, atunci un adult ar risca doar daca ar lua 150 grame de tataneasa (trei
pungi de la Plafar!) pe zi. Neasteptat de multe substante pe care le consumam
zilnic au un potential cancerigen extrem de ridicat: zaharina produce cancer al
vezicii si al prostatei, carnea de porc consumata in cantitati mari produce
cancer al colonului, nitratii din mezeluri produc cancer al ficatului,
glutamatii (conservanti alimentari intalniti in preparatele tip Vegeta) produc
cancer al ficatului etc. De aici se deduce foarte clar ca ceea ce conteaza mult
in estimarea riscului cancerigen al unei substante este doza. Or, tocmai doza
nu a fost luata in calcul in cazul tatanesei.
2. De ce se pune semnul
egalitatii intre alcaloizii pirolizidinici (cu efect demonstrat cancerigen) si
alte substante antitumorale, cum ar fi alantoina, care se afla in stare
naturala in tataneasa? In farmacognozie este cunoscut efectul sinergic al
substantelor active existente intr-o planta medicinala. Desprinsi de
"contextul" plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de
substante active, intr-adevar, alcaloizii in cauza au efect cancerigen.
"Problema" este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta
intreaga. Semne de intrebare ar putea aparea doar in cazul unor produse de semisinteza
sau a unor extracte la care ar fi schimbata compozitia naturala a tatanesei.
3. Care este gradul de
intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Sunt anumite
substante, printre care la loc de frunte se afla, paradoxal, medicamentele de
sinteza anticancerigene, care au o toxicitate extrem de mare. Exista, insa, si
o lista de cateva sute de substante, dintre care multe sunt consumate de noi
zilnic, care au un potential cancerigen suficient de redus, asa incat sa nu
prezinte riscuri majore. De exemplu, nitritii din mezeluri sunt substante
cancerigene binecunoscute, totusi sunt tolerate in anumite doze. Acelasi lucru
se aplica si la anumiti stabilizatori de aroma, indulcitori, conservanti etc.
pe care-i consumam zilnic, fara sa stim. Singura referire cat de cat precisa pe
care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei
este in cartea lui Mark Mayell - "Ghid naturist de prim ajutor"
(Editura "Colosseum", 1996) unde se spune negru pe alb: "In
cercurile fitoterapeutice internationale se sugereaza ca potentialul cancerigen
al unei cesti de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu
zaharina". Va lasam sa trageti singuri concluziile.
4. Avand in vedere ca
tataneasa a fost si este una din cele mai folosite plante la nivel mondial, ce
spun statisticile medicale, privitoare la utilizarea ei?
Intr-o disputa
privitoare la toxicitatea unui procedeu sau a unui remediu, intotdeauna ultimul
cuvant il are statistica. Din '85-'89, cand au luat nastere curentele de opinie
"anti-tataneasa", nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata
vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa, utilizata in doze normale,
este cancerigena si mutagena. Vor aparea insa studii statistice care sa arate
ca tataneasa este un anticancerigen redutabil. Ca un argument in acest sens,
numai la redactia noastra au aparut zeci de scrisori, din toate colturile
tarii, in care oamenii relateaza ca s-au vindecat de cancer, folosind
tataneasa, intern, ca remediu de baza. Multi din acesti oameni si-au dat
numarul de telefon si adresa, asa incat aceste date experimentale, concrete,
pot fi verificate.
Fara a raspunde la
aceste intrebari, nici un specialist nu poate fi credibil atunci cand afirma ca
tataneasa este cancerigena, cel putin atunci cand ne referim la doze normale
(4-10 grame zilnic). Din pacate, marile concernuri farmaceutice recurg la
mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele,
subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si
intr-o diversitate care in mod normal ar amuti orice concurenta. Si, tot din
pacate, farmacistii nostri, care isi vad din ce in ce mai ingradita munca (pana
la a comercializa, pur si simplu, medicamente), se confrunta in ultimii ani cu
o noua problema: intoxicarea cu informatii false sau, ca sa fim mai exacti,
partial adevarate. Faptul ca aceasta meserie implica o onestitate si o
corectitudine care nu au fost incalcate vreme de decenii a creat un climat de
incredere care a fost exploatat de cei interesati, pentru a "vinde"
informatii incomplete, verificabile prin studii indoielnice, desi destul de
ample si costisitoare. Timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp
trece in defavoarea celor in suferinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu