Perioada Triodului - de la hrana trupească la cea duhovnicească

Înainte de marea sarbatoare a învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica a rânduit o perioadă specifică de pregătire, numită Triod și care constă din 10 săptămâni de o treptată pocăință.

Începem cu trei săptămâni premergătoare Postului Paștelui: în prima este dezlegare la orice fel de mâncare pentru întărirea trupului neputincios ca să poată rezista postului mai aspru din această perioadă, urmând ca apoi să lăsăm sec de carne, iar săptămâna urmatoare de brânză.

În a patra săptămână din Triod începe Postul Paștelui, cu primele două zile de ajunare, zile în care se pun bazele urcușului duhovnicesc spre înviere. Ajunarea se combină cu rugăciunea. Dacă nu se oficiază Sfânta Liturghie în aceste zile de ajunare, arătand ca noi nu suntem vrednici de a gusta din cina euharistică, cultul Bisericii nostre ne-a pregătit un program susținut de pocăință prin citirea Canonului celui Mare al Sfântului Andrei Criteanul.

Rânduiala mănăstirească și a creștinilor râvnitori este ca în acest post să nu se mănânce cu ulei decât sâmbăta și duminica și cu prilejul altor sărbători. De asemenea, dezlegările la pește sunt mai rare, putându-se mânca pește doar de Bunavestire și de Florii.

Cea mai aspră perioadă a postului este în ultima săptămână, cea premergătoare Sfintei învieri, cunoscută și sub numele de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. În acea săptămână, vineri îl vom vedea pe Hristos răstignit pe cruce dându-și viața pentru păcatele omenirii. De aceea este din nou zi de ajunare și nu se face Sfânta Liturghie, pentru că cei care nu mănâncă nimic, nu pot nici să consume Sfânta împărtășanie. Postul este total acum, rugăciunea mai intensă, iar pocăința cât se poate de susținută pentru ca în ziua morții Domnului, noi, cei cu sufletul omorât de păcate, ne rugăm la Dumnezeu ca să nu cădem în aceleași ispite ca vameșii și fariseii din vremea Mântuitorului și să nu-L mai răstignim pentru a doua oară pe Hristos prin păcatele ce îsi găsesc mereu gazda buna în sufletele noastre.

Cât timp Iisus este în groapă și se pregăteste de înviere, ne pregătim și noi să murim păcatului ca să înviem împreuna cu El în noapte de Paști, și să-i rămânem slujitori vrednici tot timpul anului, luminați de harul învierii, care poate șterge orice urmă de păcat din noi, dacă-l primim cu inima bună și cu gând la împărăția lui Dumnezeu.

Am mers pe drumul Triodului, raportându-ne mai mult la mâncare, știind că a mânca este o necesitate biologică a omului, deci, cel mai simplu act al ființei noastre. În prima săptămână mâncăm de toate, dar conștiița ne e încărcată de păcat. Apoi urmează restricțiile, iar la finalul Triodului ajungem să mâncăm din ce în ce mai puțin și mai sărăcăcios, arătând prin această rânduială, că dorința de a păcătui care crește în noi asemenea pântecelui îmbuibat cu hrana, trebuie să fie tăiată prin post și rugăciune, ajungând la starea omului desăvârșit, curățit de orice lucru al răutății. Numai curățați de orice patimă suntem chemați la o nouă masă cerească, masa bucuriei pregătită fiilor lui Dumnezeu, care nu mai simbolizează acum starea de pacat, ci starea de sfințenie, bogăția de slava împărăției Cerești.

Dacă tot ne este cea mai mare grijă pe lumea asta mâncarea, să ne fie aceasta învățător și oridecâteori ne apare în față multă mâncare să știm că la fel de multe sunt și păcatele noastre, iar atunci când vine vremea postului, să știm că prin mâncare mai sărăcăciosă ne cheamă Dumnezeu spre o viețuire săracă în păcate, iar prin mâncare puțină, ne îndeamnă să împuținăm și păcatele noastre, lăsând grijile lumești pentru cea mai mare grija a nostră: mântuirea.

Sursa: crestinortodox.ro