Considerații religioase aspura bolilor

Ce sunt bolile?

Bolile sunt o formă de plată în lumea aceasta a păcatelor: “ele vin pe capul oamenilor – și uneori chiar pe cap – de pe urma păcatelor, ca plată, ca ispășire și ca hotar al păcatelor”. (Părintele Arsenie Boca)

Ce este păcatul?

Păcatul este o conspirație a minții omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu. Cu aceasta definiție de lucru, înțelegem dintr-o dată ca numai Iisus a fost fără de păcat, adică singur El a refuzat orice idee diabolică din mintea, viața și faptele Sale. (Parintele Arsenie Boca)

Care este consecința păcatelor?

Ne-o spune limpede tot Părintele Arsenie Boca: “este plata păcatelor, cam ca atunci când dai cu oiștea în gard”, “urmează matematic plata păcatelor”; “oare de unde începe slăbănogirea (paralizia)? De la socoteala trufașă a minții. I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după Dumnezeu, ci după capul ei, după păcat. Și așa da omul drept în plata păcatului, ca și cum ar da cu oiștea-n gard.”

Profilaxia bolilor

Există un mod de a preveni bolile, nedescris în tratatele de medicină ale zilelor noastre. În vremurile când medicina nu era desparțită de teologie, profilaxia bolilor era tratată în principal din acest punct de vedere, teologic. Expunerea care ajunge la întelegerea oricărui om o face tot Părintele Arsenie Boca:

“Daca oamenii și-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, și nu după momeala păcatelor, ar preveni, ar ocoli toate pacostele necazurilor, dar așa, drept în ele își sparg capul. Și apoi umblă plângând… Lasă-te, frate, condus de un sfat dumnezeiesc, că de nu… capul care n-ascultă… odată se sparge și n-are cine ți-l lega.”

Intervenția cerească în vindecarea de boli

Când este vorba de viața omului și mântuire, care este “cea mai mare minune”, asumarea păcatului este prima condiție pentru dobândirea grației divine.

De altfel, tot Părintele Arsenie Boca spune (stă scris și acum la Biserica Drăgănescu, locul de exil al Părintelui): “voi cei care veniți aici pentru necazurile voastre, primul lucru pe care să-l faceți este să spuneți “așa-mi trebuie”, căci astfel poate se va îndura Dumnezeu de voi și va auzi rugăciunea și va da, pe deasupra, viață veșnica”. Doar așa poate începe lucrarea de vindecare sufletească și morală a omului. Chiar și cei mai nemiloși judecători, în fața recunoașterii vinei, reduc din pedepse și așa sunt făcute legile din tribunal, unde legea (omul) judecă pe om.

Pasul al doilea este găsirea unui duhovnic, care să îndrume omul care dorește vindecarea, spre casa dupa care tânjește orice ființă umană, Casa Domnului. Fără  îndrumător spiritual împuternicit și înarmat cu Duhul Sfânt, omul nu poate face nimic singur.

Pasul al treilea și cel mai greu este ascultarea de preot. Ascultarea de preot bate rugăciunile și postul și însoțita de răbdare, aduce mântuirea și viața veșnică. Scopul este mântuirea, mecanismul de acțiune este uciderea microbului (păcatul), actorul (pacientul) este omul, regizorul este preotul și Producătorul este însuși Dumnezeu.

Când este vorba de boală, Producătorul este Același, Dumnezeu de care ne temem, Îl căutăm și iubim, actorul (pacientul) este un om, regizorul este un medic care vine la medic uneori în faza avansată a bolii, cea în care pot apărea sancțiuni, uneori dramatice (infarct miocardic, accident vascular cerebral, gangrenă, cancer etc.) și care nu are tot timpul coborât asupra sa harul Duhului Sfânt.

Vindecarea minunată, completă, a sufletului și trupului, o are o singura Persoană permanent și nu ca dar, ci ca Parte a Treimii Sfinte, împreună cu toate puterile Tatălui Ceresc, pentru a ne fi nouă model și sursă neîncetată de mântuire, ipostază întrupată în om a Dumnezeu Însuși, Domnul Dumnezeul nostru Iisus. În locul Său a lăsat darul Duhului Sfânt preoților descendenți, prin tradiție apostolică și cu toții poartă acest dar. Darul acesta pe care l-a lăsat preoților este un dar minunat și se referă la partea cea mai importantă a omului, sufletul său, iertarea păcatelor fiind condiția mântuirii. Darul vindecării trupului nu l-a dat tuturor preoților, apărând din când în când la unii dintre sfinți.

Purtarea darului Duhului Sfânt de către preoți îi face pe acestia înzestrați cu darul iertării păcatelor, care conduce către mântuire. Minune mare, căci acest dar este mai mare decât cel al vindecării minunate (învierea lui Lazăr, revenirea vederii orbilor, vindecarea epilepsiei etc.), deoarece acest dar privește sufletul, pe când cel al vindecării minunate privește doar trupul. Mai spune Părintele Arsenie Boca: “o iertare a sufletului, o curățire a lui, uneori e o adevărată înviere din morți, și-i mai de preț aceasta decât a tămădui un picior”. Apoi: “fără darul minunilor între oameni ne putem mântui, dar fără darul preoților, al iertării păcatelor, nimeni nu se mântuiește.”

Circumstantele în care se produce actul medical: medicul este un om, la fel ca pacientul, de la care pacientul asteaptă o vindecare minunată. Adică un tratament scurt (dacă se poate pacientul sa plece din cabinetul de consultație cu problema rezolvată), cu costuri cât mai mici (medicamente din trusa doctorului dacă s-ar putea), fară plăți în lumea asta (regim, pilule luate la ore fixe, plimbări de 5 km zilnic, fără renunțare la alcool, tutun, nopți nedormite etc. = canon), încât gangrena, paralizia, infarctul, cancerul etc. să treacă și pacientul să revină la “viață normală” – fără socoteală din partea nimănui.

Se cere destul de mult medicului, fără realizarea faptului că acesta nu are darul vindecării minunate. Pacientul nu știe că boala vine asupra sa ca urmare a unor greșeli personale sau ale predecesorilor săi (până în al patru-lea neam, al șaptelea după alții) față de Legea dată de Dumnezeu și medicul este destul de des la fel de ignorant ca pacientul în această privință.

Medicina actuală a reușit totuși performanțe remarcabile în rezolvarea unor boli care altă dată erau implacabile (nu se mai moare așa des de apendicită, pneumonie, ulcer perforat etc.). Performanțele actuale au fost permise medicinii ca rasplată pentru iubirea de oameni și munca neobosită depusă de mulți medici care și-au făcut din slujirea omului sensul și împlinirea vieții lor. Importanță se dă tămăduirii piciorului și nu vindecării sufletului și de aceea se merge la doctor fără a se cere ajutorul Lui Dumnezeu prin intermediul preotului.

Concluzii

Medicul zilelor noastre, cu toata știinta lui avansată, desfășoară o muncă în folosul omului, de alinare a suferinței aproapelui, activitate care privește de obicei suferința (boală) fizică sau mentală a pacientului. Bolile, fiind o “formă de plată a păcatelor”, nu pot fi vindecate complet de medic, medicul neavând darul iertarii păcatelor.

Prin conlucrarea dintre preot și medic și cu participarea pacientului, vindecări minunate, complete, trup și suflet, se pot obține și în zilele noastre, pentru cine merită și caută aceasta. [...]

Sursa: www.crestinortodox.ro