Legenda acestei plante
s-a nascut undeva pe Valea Nilului, in urma cu mai bine de cinci milenii. Se
spunea ca fusese adusa pe pamant de insasi marea zeita Isis, avand darul
nemaivazut de a readuce femeilor sanatatea, pofta de viata si... puterea de
seductie.
De aceea, era la mare pret, in randul nobilelor de rang inalt de la
curtea faraonului. Si medicii egipteni pretuiau schinduful, pentru ca era
planta care-i ajuta pe soldati sa se refaca rapid dupa ranile primite in lupta,
ii ajuta pe cei varstnici sa-si mentina tineretea si vigoarea.
De altfel,
originea schindufului este o mare enigma pentru cercetatorii de azi, intrucat
el era folosit concomitent in Egiptul Antic, in India si in China - trei
leagane ale civilizatiei, intre care comunicarea era practic inexistenta, cu
patru-cinci mii de ani in urma. Indienii credeau despre schinduf ca are
capacitatea de a scoate acumularile toxice din organism, ajutand la vindecarea
bolilor de plamani si a anorexiei. Chinezii, in schimb, spuneau ca schinduful
conserva si multiplica in organism energia fundamentala Qi, ajutand astfel la
mentinerea tineretii biologice, pana la varste inaintate. Nu se stie cand au
ajuns semintele acestei plante in Dacia, dar cu siguranta, acum doua mii de
ani, cand Dioscoride a intocmit tratatul sau de farmacologie, schinduful era
folosit in mod curent de catre vracii din Carpati. Numele dacic era scindof (de
unde si denumirea actuala) si il foloseau contra bolilor de piept si a celor
digestive, pentru a le revigora pe lehuze, pentru vindecarea ranilor si pentru
tratarea ulcerelor. Dupa perioada sa de glorie din antichitate, in mod curios,
schinduful a intrat intr-un con de uitare, fiind folosit mai mult ca planta
furajera(!), deoarece stimuleaza fenomenal cresterea masei musculare a
animalelor. De doar cateva decenii, oamenii de stiinta si-au propus sa studieze
in laboratoare misterul terapeutic al acestei plante atat de apreciate in
vechime, iar efortul nu i-a dezamagit.
Descrierea plantei
Schinduful este o
planta ierboasa, de nici jumatate de metru inaltime, cu frunze de un verde
deschis si cu marginea usor dintata, cu flori albe-liliachii si seminte mici,
de culoare cafenie. Creste la noi in zona sud-estica a tarii, in special in
judetele Constanta si Braila. De obicei este cultivata, dar in unele zone s-a
salbaticit, crescand spontan mai ales acolo unde are caldura suficienta. Este
foarte dificil de cules si mai ales de procesat manual (semintele trebuie
treierate), motiv pentru care cel mai simplu este sa achizitionam planta din
Plafaruri si din magazinele naturiste. O gasim sub numele de schinduf
(Trigonella foenum graecum) sau de fenugrec - o abreviere de la denumirea sa
stiintifica.
Preparate
pe baza de schinduf
Pulberea
Se obtine prin macinarea
cu rasnita electrica de cafea, dupa care se face o cernere prin sita pentru
faina alba. Ideal ar fi, spun biochimistii, sa se macine pulberea cu 5-10
minute inainte de administrare, asa incat oxidarea principiilor active sa fie
cat mai redusa. Daca procedeul e prea dificil, pastrati pulberea de seminte de
schinduf intr-un borcan ermetic inchis, tinut la rece si la intuneric, nu mai
mult de 4-5 zile. Se ia 1 lingurita rasa de pulbere de schinduf de 4 ori pe zi,
pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care
se inghite cu apa.
Infuzia
combinata
Cum arata si numele, se
combina extractia la rece cu cea la cald, procedeu care ajuta la conservarea
principiilor active. Se prepara astfel: 1-2 lingurite de pulbere de seminte de schinduf
se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata,
cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste
cu o jumatate de cana de apa fierbinte, dupa care se lasa la racit 20 minute.
Se strecoara, se combina cele doua extracte si se beau cate trei cani pe zi, cu
un sfert de ora inaintea meselor principale.
Cataplasmele
Se obtin din 2-3
linguri de pulbere fin macinata din seminte de schinduf, care se combina cu un
amestec in proportii egale de apa calduta cu otet, pentru a forma o pasta ce va
fi aplicata extern pe locurile afectate. Se leaga deasupra un tifon curat,
cataplasma fiind mentinuta astfel timp de minimum 2-3 ore.
Tratamente
de uz intern
Diabetul de tip Ii
insulinodependent - se face o cura de 12 luni cu infuzie combinata de schinduf,
din care se beau cate 2-3 cani pe zi. Tratamentul incepe gradat: in prima
saptamana se bea doar o cana pe zi, in cea de a doua saptamana se beau doua
cani pe zi, abia in a treia saptamana ajungandu-se sa se bea zilnic trei cani
de infuzie combinata de schinduf. Aceasta gradare a tratamentului trebuie
corelata cu un control permanent, zilnic, al glicemiei, si cu o indrumare
medicala speciala. Schinduful este un hipoglicemiant puternic in timp, care va
necesita reducerea gradata a dozelor de insulina. Atunci cand este tinut si un
regim alimentar corect, este posibil ca gratie actiunii schindufului, sa se
poata chiar renunta complet la dozele de insulina injectate zilnic.
Diabetul de tip Ii
non-insulinodependent - se face o cura de 3-6 luni cu schinduf, timp in care se
iau 4 lingurite de pulbere pe zi. Pe timpul tratamentului se va verifica
glicemia la cel mult doua saptamani, pentru a inregistra progresele si pentru a
putea fi ajustat restul medicatiei hipoglicemiante.
Diabetul de tip I
(juvenil) - tratamentul cu schinduf are in acest caz doar rol de adjuvant,
ajutand la reducerea dozei de insulina si contracarand efectele secundare ale
diabetului (in special asupra sistemului cardiovascular). Se administreaza pe
termene lungi (sase luni cu cate o luna de pauza), cate 2 cani de infuzie
combinata pe zi.
Valori crescute ale
colesterolului - se ia cate o lingurita de pulbere de patru ori pe zi, inaintea
meselor principale. Intervine in metabolismul lipidelor, reducand asa-numitul
"colesterol rau" (Ldl), protejand sistemul cardiovascular de aparitia
ateromului, arteriosclerozei si a ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu
pulbere de schinduf, administrata in doze repetate, cu o durata de 3 luni. Cel
mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfarsitul iernii,
cand alimentatia este cea mai bogata in grasimi saturate.
Floarea de schinduf
Alaptarea -
administrarea semintelor de schinduf in perioada alaptarii este extrem de
benefica. Pe langa faptul ca ajuta la sporirea cantitatii de lapte, aceasta
planta ajuta la mentinerea sanatatii mamei, imbunatatindu-i apetitul si
metabolismul. Se beau zilnic doua cani de lapte cald, in care se pune cate o
jumatate de lingura de seminte de schinduf si de marar (semintele celor doua
plante se asociaza adesea, avand o actiune galactogoga extrem de puternica).
Anorexia (lipsa
patologica a apetitului alimentar) - se trateaza cu o doza unica de schinduf:
doua lingurite de pulbere se amesteca bine cu doua linguri de miere lichida,
iar preparatul rezultat se consuma cu una-doua ore inaintea mesei principale.
Acest amestec nu doar ca mareste apetitul, dar ajuta si la o asimilare corecta
a alimentelor.Contra anorexiei care apare in bolile grave (cancer, leucemie,
scleroza in placi, hepatita acuta) se bea infuzia combinata de schinduf - cate
o jumatate de cana, cu o ora inainte de masa.
Menopauza - infuzia
combinata de schinduf este de un imens ajutor pentru mentinerea sanatatii
femeilor de varsta a treia. Schinduful previne eliminarile masive de calciu
care duc la aparitia osteoporozei, ajuta la mentinerea tonusului tesuturilor,
ceea ce ajuta la prevenirea prolapsului (in special uterin), preintampina
aparitia cancerului mamar si ovarian prin reglarea activitatii endocrine. De
asemenea, ajuta la pastrarea fortei musculare, element foarte important in
contextul acestei varste. Se fac cure a cate 30 de zile, timp in care se beau
trei cani de infuzie combinata de schinduf pe zi. Pentru un gust mai placut si
pentru potentarea efectelor schindufului, se poate adauga la preparare si putin
busuioc si fenicul.
Colita, colon iritabil
- se bea dimineata jumatate de litru de infuzie combinata de seminte de
schinduf. Are efecte antiinflamatoare asupra intestinului, reduce balonarea si
spasmele, normalizeaza flora intestinala. In cazul durerilor abdominale are si
efecte usor calmante.
Tratamente
de uz extern
Ulcere varicoase - se
aplica pe locul afectat cataplasma cu seminte de schinduf si se pastreaza vreme
de o ora, dupa care se spala usor cu apa calduta si se lasa sa se usuce la aer.
Daca ulcerul are tendinta de infectare, atunci se face mai intai un tratament
cu tinctura de arnica aplicata local si abia apoi se trece la cataplasmele cu
schinduf, care au efect cicatrizant si de grabire a regenerarii tesuturilor.
Eczeme cu mancarimi -
la prepararea cataplasmei cu schinduf, otet si apa (detaliata anterior) se mai
adauga o lingura de pulbere de menta. Cataplasma se tine vreme de o ora - doua
si apoi se indeparteaza. Are efect calmant, antiinflamator si antipruriginos
(combate senzatia de mancarime).
Schinduful
si frumusetea
Schinduful era foarte
cautat de femeile foarte slabe. Secretul plantei este ca, de fapt, ea nu
favorizeaza ingrasarea in sine, ci ajuta la cresterea proportiei de tesut
muscular. Adica favorizeaza dezvoltarea musculaturii in detrimentul
adipozitatilor. .
Parul si unghiile -
devin mai rezistente atunci cand se administreaza regulat schinduf. Acesta are
efecte remineralizante si vitaminizante directe si, in plus, ajuta si la
asimilarea acestor substante nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3
luni cu pulbere de schinduf, din care se ia cate o lingura zilnic.
Precautii
si contraindicatii
Schinduful este
printre cele mai bine tolerate plante medicinale. Singurele contraindicatii
sunt doar in caz de sarcina, intrucat planta poate declansa in doze medii
contractii uterine. Persoanele bolnave de diabet aflate sub medicatie vor lua
schinduf numai sub supraveghere medicala competenta, pentru ca planta scade
nivelul glicemiei si atunci trebuie reduse corespunzator dozele din celelalte
medicamente. Administrarea a peste 100 de grame de schinduf (o doza de 12 ori
mai mare decat cea normala) duce la aparitia unor deranjamente gastro-intestinale.
Sursa: www.formula-as.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu