Vindecarea prin credinţă

Atunci când ne îmbolnăvim, sufleteşte sau trupeşte, Dumnezeu vrea să ne transmită ceva. Aşa cum purtarea crucii pe drumul Golgotei este mai mult decât o suferinţă fizică. Problema e următoarea: suntem dispuşi sau nu să primim aceste mesaje?

Credincioşii, atunci când au o suferinţă, iau acest lucru ca pe o încercare divină pentru întărirea credinţei.
De altfel, însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos îşi exercită minunile Sale prin credinţa mărturisită a celui suferind", spune preotul Marian Diniţoiu (Biserica Miresei, Câmpulung Muscel). Ne putem vindeca prin rugăciune?

și cum îi ajută pe suferinzi minunile săvârşite asupra celor bolnavi, aşa cum apar ele în Cărţile Sfinte?

Când sufletul e trist, şi trupul suferă

Este vorba de legătura tainică, intimă şi indestructibilă dintre cel care crede şi divinitate. O dată fisurată această legătură, sufletul se îmbolnăveşte, iar faptul acesta atrage după el, de cele mai multe ori, şi deteriorarea tru­pească. Aceasta este esenţa sacroterapiei şi, pentru a înţelege mai bine ce înseamnă ea, este obligatoriu să ştim, la fel de bine, cum să ne rugăm.

Înţelegem Scriptura dacă auzim Vocea din Carte

„Citind despre unele vindecări minunate, bolnavul devine martor tainic al lor", scrie Vasile Danion în cartea sa Despre înfruntarea bolii (Editura Lucman, 2006). Ce înseamnă „martor tainic"? Ne explică tot Vasile Danion, plecând de la învăţăturile părintelui Stăniloae. Asftel, Scriptura trebuie citită „nu ca un roman, ci ca un în-drumar duhovnicesc", trebuie să auzim Vocea din Carte, să înţelegem că mesajul ne este adresat nouă, lumii în care trăim, generaţiei noastre, suferinţei noastre. Trebuie să înţelegem că boala este o cruce pe care o avem de purtat pe o Golgotă la fel de lungă şi de aridă ca în vremea lui Iisus.

Ce rol au icoana şi candela

„Rugăciunea este o dispoziţie su­fletească, însoţită de anumite gesturi (mătănii, îngenunchieri) considerate o manifestare sporită a evlaviei şi dragostei faţă de Dumnezeu. Ea poate avea loc în orice clipă, din zi şi noapte, iar dacă la sfârşitul unei zile împovărătoare nu mai avem energia de a rosti un canon, este suficient să spunem măcar Tatăl Nostru. Rugăciunea se face, de regulă, în faţa unei icoane, lângă o candelă aprinsă. Se marchează, astfel, atât direcţia de rugăciune, cât şi vitalitatea ei", completează preotul Marian Diniţoiu.

De ce este bine să postim

Postul nu înseamnă doar detoxifiere şi curăţare a trupului, el este şi înălţare a spiritului. Prin post, suntem mai aproape de Dumnezeu.

Când rugăciunea devine transă

Să prinzi o zi de Sabat în Țara Sfântă este o experienţă inedită. Zidul Plângerii, numit aşa datorită obişnuinţei evreilor de a veni aici şi a plânge starea Ierusalimului şi distrugerea Templului Sfânt, este o mărturie vie a rugăciunii duse la nivelul unei transe. Este impresio­nant să vezi tinere fete devenind una cu rugăciunea lor: se închină cu voce tare, plâng, fac gesturi largi şi, la final, se îndepărtează de Zid cu faţa, nu cu spatele.

de Lumea Femeilor, 23 Iunie 2013