Boala. Apare pe neprins de veste sau simptomele ei apar treptat, poate să-l atingă atât pe-un prunc, cât şi pe cei mai în vârstă. Nimeni nu poate scapa de boală, de la o simplă răceală la înfricoșătorul cancer, de la o strare de discomfort, pâna la secția de reanimare, aceasta este o realitate a bolii în lumea noastră.
Fiecare se confruntă în viață cu boala, iar pentru un creștin, este foarte important şi modul în care ar trebui să acţioneze. Să se trateze sau să se roage? Unde să caute sursa vindecării - la Dumnezeu sau medic? Și oare chiar avem nevoie de această vindecare, sau mai bine e să îndurăm suferința, pregătindu-ne de viața veșnică?
Arta vindecării medicilor este cunoscută din timpurile Vechiul Testament (Gen. 50: 2). Sfântul Ioan Gură de Aur cheama la vindecarea la medici, nu la vrajitori. Prin urmare la medici ar trebui să ne adresăm? Da, dacă vedem în aceasta darul lui Dumnezeu, atunci este păcat să nu acceptăm ajutorul Domnului prin mâna omului.
Amintiți-vă istorioara despre un naufragiat care a refuzat să primească ajutorul salvatorilor. Când el el totuşi se înecase, Dumnezeu i-a zis: "Nu ţi-am trimis o barcă?"
Asemănător e şi în cazul nostru, Dumnezeu ne trimite ajutorul Său prin medici, oameni instruiţi pentru a trata, refuzul nostru de a ne trata în această situație – este o respingere a ajutorului lui Dumnezeu. Căutând un miracol acolo unde e suficient efortul uman – dăm dovadă de lipsă a smereniei, pretinzând la exclusivitate, dând dovadă deci de mândrie. Deși, uneori, aici nu este vinovată mândria, ci înșelăciunea.
Să vă aduc două exemple din viaţă.
O călugăriță cu o frumoasă viaţă spirituală s-a îmbolnăvit de cancer. În primul rând ea a apelat la duhovnicul său, un stareţ destul de bine cunoscut și respectat. Și a auzit aceste cuvinte: "Nu trebuie să mergi la medici, te voi vindeca." Călugăriţa întru totul respecta îndrumările duhovnicului, nu mânca mai nimic cu săptămânile, citea pravila de rugaciune, zilnic se ungea cu ulei de la icoane făcătoare de minuni. Și ... a murit de la boala sa groaznică.
Ar fi putut să o ajute medicii sau nu, nu am de unde să ştiu. Dar este foarte tristă experiența celor care au văzut credința călugăriței în duhovnicul său și soarta ei. Dacă nu ar fi existat promisiunea vindecării, şi metodele duhovniceşti de control al bolii ar fost asociate cu tratamentul medical, tragedia nu s-ar fi întâmplat.
Grav e că pentru unii dezămăgirea în stareţ, a însemnat dezamăgirea în Ortodoxie. Desigur, cultul personalității stareţilor este un fenomen trist în Biserică, dar pentru multi este şi o încercare foarte serioasă a credinței – să fii dezămăgit în starea spirituală a omului, care cu siguranță are o expirienţă avansată în rugăciune și în viaţa ascetică. Nu are nici un sens să amintim numele preotului, este un exemplu, din păcate, nu unic.
Despre alt caz, nu doar am auzit în detalii, dar am fost şi martorul la toate ceea ce s-a întâmplat. Un copil nou-nascut cu o hernie teribilă. Ar putea fi salvat el de medici? Este greu să răspundem la această întrebare. Dar părinții au refuzat tratamentul și au plecat din Moscova, în regiunea Ivanovo localitatea Kuznetsova (acolo tocmai se formase o sectă, conducătorul căreia era schimonahul Simon (Shiryaev), care tocmai fusese alungat de la Mănăstirea Kazan). Schimonahul Simon i-a asigurat pe tinerii părinți că le va vindeca copilul. Când fetiţa a murit, au declarat-o martiră, și au încercat să creeze un cult în jurul morţii și mormântului ei. Din fericire, foarte curând secta a fost deformată.
Din cele relatate mai sus, se poate concluziona că încercarea de "a cere un miracol," atunci când este suficientă intervenția medicinii în starea sănătăţii – este o încredere nejustificată în propria unicitate, sau credibilitatea preamărită în persoana care ne pare conducătorul direct al voii lui Dumnezeu. Ambele fiind destul de periculoase. Pe această cale dezămăgirile sunt inevitabile la fel ca și căderile spirituale.
Viața creștinului şi aşa este un miracol. Dumnezeu nevăzut are grijă de fiecare dintre noi, și este foarte important, ca mergând la doctor, sau doar luând pur și simplu o pastilă pentru durere de cap, să realizăm că numai Dumnezeu este vindecatorul sufletelor și al trupurilor noastre. Nu atât prin intervenții miraculoase vizibile, cât prin prezenţa continuie în viaţa noastră a harului lui Dumnezeu, pe care nici nu întotdeauna o realizăm.
De aceea, fără să respingem tratamentul medical, este important să ne amintim că în fiece minut şi chiar în orice secundă, Dumnezeu intervine în viețile noastre, dirijându-ne pe calea care ne conduce la mântuire. Pe acesată cale sunt inevitabile tristețea, boala și suferința, pentru că ele vindecă sufletul nostru. Dar noi nu cunoaştem voia lui Dumnezeu, de aceea este important să nu respingem mână de ajutor, care ni se propune sub forma de medicamente, doctori şi spitale, mereu cunoscând că medicul adevărat este doar unul – Hristos, Vindecătorul sufletelor şi al trupurilor noastre!
Multă sănătate iubiţi fraţi şi surori întru Hristos !
traducere şi adaptare Natalia Lozan
site sursă www.pravmir.ru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu