Dacă ne-am atinge de
hrană numai pentru a ne îndestula nevoile şi vom folosi întreaga noastră viaţă
în lucrări bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul.
Stăpânul nostru e blând
şi cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre. Dacă ne cere să ne
înfrânăm de la mâncare şi să postim, aceasta nu-i fără un temei. Dacă am duce
viaţa într-un duh cumpătat, dacă toată vremea noastră slobodă ar fi hărăzită
lucrurilor duhovniceşti, dacă ne-am atinge de hrană numai pentru a ne îndestula
nevoile şi vom folosi întreaga noastră viaţă în lucrări bune, n-am avea ce face
cu ajutorul pe care ni l-ar da postul.
Dar firea omenească
trândavă fiind, atrasă mai ales spre moleşeală şi bucurie, Stăpânul nostru, cel
plin de bunătate, ca un duios Părinte, a închipuit pentru noi leacul postului,
ca să smulgă moliciunea din inimile noastre şi să ne facă să ne strămutăm grija
de la lucrările lumii acesteia la cele duhovniceşti.
(Sfântul
Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 59)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu