Adunându-se
pe sine din risipirile de dinafară prin credinţă, omul îşi trezeşte intelectul
către Dumnezeu şi prin tăcerea plină de rugăciune îşi curăţeşte mintea şi îşi
biruie patimile. Sufletul îşi reface sănătatea prin tăcere.
Ruşinea
şi frica de Dumnezeu potolesc tumultul minţii; lipsa acestei ruşini şi a
acestei temeri tulbură echilibrul înţelegerii, făcând-o nestatornică şi
instabilă.
Mintea se află pe o temelie solidă doar dacă ea respectă poruncile
Domnului şi este gata să pătimească suferinţă şi durere. Dacă ea este înrobită
de către lucrurile vieţii, ea este întunecată. Adunându-se pe sine din
risipirile de dinafară prin credinţă, omul îşi trezeşte intelectul către
Dumnezeu şi prin tăcerea plină de rugăciune îşi curăţeşte mintea şi îşi biruie
patimile. Sufletul îşi reface sănătatea prin tăcere.
(Părintele Iustin Popovici,
Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura
Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 56)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu