Vestitorii primăverii şi ai sănătăţii

Renaşterea naturii ne face bine

Toporaşii, ghioceii, lăcrămioarele, zambilele ne aduc nu numai razele de soare, ci şi o farmacie naturală

Chiar dacă timpul cald încă n-a venit, primele flori de primăvară au apărut, încîntîndu-ne cu culorile şi gingăşia lor. Zambilele, ghioceii, viorelele, toporaşii, lăcrămioarele vestesc apropierea zilelor însorite. Dar aceste minuni ale primăverii nu aduc doar bucurie sufletului. Încă din vechime, s-a descoperit că pot fi şi plante de leac şi au fost utilizate proaspete, în fierturi şi diverse preparate pentru îngrijirea suferinţelor trupului. Calităţile lor medicinale sînt surprinzătoare, pe cît sînt de firave, pe atît sînt de puternice în terapia tradiţională.

Ghioceii calmează durerile reumatice

Frunzele, tulpinile şi florile de ghiocei pot fi folosite în tratarea unor afecţiuni. Pentru uz intern, ghioceii se folosesc sub formă de decoct (două-trei căni pe zi). Ceaiul are efect antispastic şi relaxant, fiind indicat în dureri reumatice şi dureri de cap. Infuzia din ghiocei se ia intern, cîte o ceaşcă, pentru combaterea crampelor musculare şi destinderea muşchilor. În neurologie, ghioceii sînt utili în tratarea unor maladii de tipul demenţei senile şi epilepsiei. Florile de ghiocei se pot pune în apa de baie pentru a calma durerile reumatice. Infuzia de flori de ghiocei se poate folosi şi extern, împotriva durerilor provocate de varice. Decoctul din ghiocei e folosit ca leac în cazul unor afecţiuni genitale. Compresele cu infuzie din ghiocei sînt de ajutor împotriva petelor care, odată cu înaintarea în vîrstă, se formează pe piele. Îndepărtează şi pistruii. 5-6 bucheţele de ghiocei bine spălaţi se pun într-un recipient de sticlă. Se adaugă zeama de la trei lămîi şi se închide ermetic. Se pune borcanul la loc întunecos. Maceratul de ghiocei este gata după 15 zile. Se tamponează pielea o dată pe zi cu această soluţie. Decoctul de ghiocel, preparat din 30 de grame de flori şi frunze uscate în 1,5 litri de apă, fierte timp de o jumătate de oră, se foloseşte în spălături locale pentru a trata candidoza vaginală. Din ghiocei se extrage galantamina care se întrebuinţează în: miastenia gravis, miopatii, polineuropatii (nevrite, mielite, hemiplagii, maladia Alzheimer), tromboze sau embolii trombotice. Lectina conţinută de plantă este studiată de către oamenii de ştiinţă, ca posibil remediu pentru HIV. Deocamdată este considerată un insecticid eficient împotriva gîndacilor şi moliilor. La ţară, cu această plantă se colorau ţesăturile naturale în galben sau galben pal. Părţile plantei sînt folosite în scop terapeutic în stare uscată. Dacă sînt proaspete, mai ales bulbul, sînt foarte toxice, provocînd diaree, vomă, colici.

Violetele sînt comestibile

În România violetele sînt cunoscute şi sub numele de toporaşi, tămîioare, călţunei sau micşunele. Dincolo de valoarea ornamentală, violetele sînt plante comestibile, atît frunzele, cît şi florile fiind delicioase în salate. Pe vremuri, în Moldova, se făceau din flori peltea şi gelatină. Toporaşii sînt bogaţi în vitaminele A şi C şi conţin antioxidanţi. Din violete se prepară un remediu pentru durerile în gît şi inflamaţiile membranelor mucoase. Se făcea chiar şi un fel de vin din florile fermentate de violete, iar în Europa medievală, meşteri specializaţi au început să extragă ulei şi parfum din această plantă. Florile uscate şi confiate se presară astăzi deasupra ciocolatei negre, o specialitate foarte apreciată printre cunoscători. Tusea stăruitoare a copiilor se trata cu ceai de violete. Florile proaspete conţin un pigment puternic, care a fost utilizat în mod tradiţional la vopsirea ţesăturilor în albastru-pastelat. Violetele ne ajută să scăpăm de mătreaţă. Clătiţi părul de două-trei ori pe săptămînă cu un amestec preparat din 30 g de flori şi frunze de violete, fierte într-o jumătate de litru de apă. Crema de violete e utilă în profilaxia metastazelor, după operaţiile de cancer la sîn, alternativ cu cea de gălbenele. Aceeaşi cremă tratează cicatricele. La frigider, crema de toporaşi poate fi păstrată vreme de un an. Nu e recomandată femeilor însărcinate. În cosmetică, florile de toporaş se fierb în lapte dulce, iar lichidul obţinut este utilizat pentru îngrijirea tenului. În vopsitoria naturală, florile proaspete colorează fibrele în albastru pastel.

Flori de toporaşi pentru bronşite

Violetele sau toporaşii sînt flori benefice şi în tratamentul bronşitelor, tusei şi astmului, ajută la tratarea infecţiilor cavităţii bucale. Toporaşul este considerat în popor simbol al iubirii şi fertilităţii, iar grecii o numeau Floarea Afroditei. Ei considerau că toporaşii erau un leac minunat împotriva durerilor de cap şi a bolilor de piele. I se mai spune şi floricica echinocţiului, pentru că înfloreşte în timpul echinocţiului de primăvară. În scop terapeutic, de la toporaş se folosesc florile şi frunzele cu gust dulceag, mucilaginos care se culeg în martie-aprilie, dimineaţa după ce s-a scurs roua, dar şi rădăcinile culese toamna în lunile august-septembrie. Florile şi frunzele, bogate în mucilagii, au acţiune emolientă, expectorantă, intrînd în diferite formule pectorale, datorită celorlalţi componenţi au acţiune antiinflamatorie, antibacteriană, decongestivă, cicatrizantă, regenerantă, tonică (sporeşte metabolismul), diuretică şi febrifugă. Rizomii au acţiune laxativă, hipotensivă, iar prin conţinutul în acid salicilic au acţiune antiinflamatorie, febrifugă, antireumatică. Siropul din flori de toporaşi se prepară din florile proaspete, aşezînd într-un borcan florile fără să se înghesuie, se toarnă miere de albine pînă le acoperă, apoi se lasă la macerat 2 săptămîni, se administrează cîte o lingură de 3-4 ori pe zi, în caz de răceală, gripă, faringite sau boli respiratorii. Infuzia de toporaşi se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la o cană de apă clocotită, lăsată la infuzat 10-15 minute, se beau de 3 ori pe zi cîte 1-2 căni. Infuzia din toporaşi este utilă în caz de infecţie urinară. Decoctul e laxativ, calmează şi durerile reumatice.

Zambile, irişi şi lalele

Viorelele nu sînt acelaşi lucru cu violetele, deşi multă lume le confundă. Vioreaua nu are aplicaţii terapeutice, dar parfumul ei este utilizat în aromaterapie, iar florile albastre proaspete conţin pigmenţi folosiţi în colorarea lînii şi a textilelor din in sau cînepă. Pentru menţinerea culorii, lichidul se amestecă cu piatră acră. Zambilele au efect calmant asupra pielii. Uleiul de zambilă este folosit în aromaterapie pentru a intensifica activitatea emisferei drepte care sporeşte creativitatea şi stima de sine. Pentru îmbunătăţirea stării de spirit, este suficient să inspiraţi parfumul zambilelor timp de 10 minute. Rădăcinile zambilelor sălbatice, uscate şi pisate, au efect calmant. Uleiul de zambile ajută la eliberarea tensiunii din muşchii faciali, ai gîtului şi ai umerilor. Speciile de iris care se găsesc în Europa sînt adesea folosite în parfumuri, fixative şi alte cosmetice datorită mirosului lor plăcut ce aminteşte de violete. Rădăcinile de iris au proprietăţi antiinflamatoare şi au fost folosite pentru tratarea durerilor de gît şi a problemelor sinusurilor. Lalelele sînt ingrediente folosite în cosmetică, la îngrijirea tenului. Se aplică, de două ori pe săptămînă, o mască din petalele a două lalele tocate mărunt, o jumătate de linguriţă de pudră de rozmarin, o lingură de smîntînă şi o linguriţă de apă de trandafiri. Preparatul se aplică pe ten, gît şi decolteu. După 20 de minute, se spală cu apă călduţă. Masca revigorează şi netezeşte pielea (activează producţia de colagen şi elastină), hidratează în profunzime ţesuturile şi previne apariţia coşurilor (petalele de lalea şi rozmarinul au efect detoxifiant).

Lăcrămioarele, bune la inimă

Lăcrămioara, cunoscută şi ca mărgăritar în unele zone ale ţării, este una dintre cele mai frumoase flori ale primăverii, dar şi un remediu natural de încredere. Această plantă are un efect benefic asupra inimii, fiind recomandată în caz de insuficienţă cardiacă şi alte probleme cardiovasculare. Medicamentele pe bază de lăcrămioare se prescriu pentru reglarea ritmului cardiac sau în cazul în care inima este înconjurată de prea multă grăsime. Ceaiul de lăcrămioare se prepară turnînd o cană de apă clocotită peste o linguriţă de plantă uscată. Amestecul se fierbe apoi zece minute. Se ia cîte o lingură de cîteva ori pe zi. Planta este şi un bun diuretic, iar în antichitate era util în caz de gută şi pentru îmbunătăţirea memoriei. Oţetul de lăcrămioare calmează durerile de cap. Un ceai excelent pentru sănătate este cel din lăcrămioare, talpa gîştei şi gherghine. De la această plantă se folosesc toate părţile, care trebuie bine uscate înainte de a fi folosite. Lăcrămioara nu este recomandată în timpul sarcinii şi nici în alte doze decît cele prescrise. Efectele adverse ale lăcrămioarei consumată în exces includ greaţă, vărsături, hipertensiune arterială, agitaţie, slăbiciune a organismului, depresie, în unele cazuri putîndu-se dovedi chiar fatală. Mărgăritarul este folosit şi în industria parfumurilor şi cea a textilelor, deoarece conţine un colorant auriu.

Narcisele, florile care calmează

Narcisele sînt alte plante de primăvară care ne pot ajuta să ne păstrăm sănătatea. Decoctul de narcise relaxează. O picătură de ulei sau decoct de narcisă adăugată în apa de baie ajută la relaxare. De la narcisă folosim în scop fitoterapeutic florile şi bulbii, care se recoltează din luna februarie pînă în aprilie. Planta conţine: narcisină, alcaloizi, glicozide ale izometonului, alcaloizi (licorenină, gelatină, licorină, narcisidină) care sînt foarte toxice. Preparatele din flori şi bulbi au efecte calmante, liniştitoare, emoliente, dezinfectante, antiseptice, sedative, antiasmatice. În uz intern, narcisa albă e recomandată în diaree, nevroză cardiacă, tahicardie, astm, stări de agitaţie şi anxietate, boli pulmonare, sub formă de sirop, decoct, infuzie, din flori şi bulbi. În uz extern, sub formă de infuzie şi sirop de flori cu efecte emoliente, calmante şi dezinfectante, narcisa albă este de ajutor în tratarea rănilor şi leziunilor uşoare. Atenţie, însă, seva poate irita pielea persoanelor sensibile sau alergice. Trebuie respectate dozele recomandate, altfel remediul devine toxic. Dozele de preparate din bulbi de narcisă peste 10 g pot fi letale. În intoxicaţii apar următoarele simptome: somnolenţă, hipertensiune, mişcări convulsive, disfuncţii ale ficatului. Narcisa galbenă este o plantă cunoscută şi sub numele de ghiocei de grădină, caprine sau zarnacadele. Se utilizează doar petalele, bulbii fiind foarte toxici. Datorită proprietăţilor sale de calmant, emolient, antiseptic pulmonar, dezinfectant, narcisa galbenă, sub formă de infuzie din petale, este utilizată ca şi narcisa albă pentru tratarea stărilor de nervozitate, de nelinişte, a tusei, diareei, tahicardiei. Se mai poate prepara şi un sirop de narcisă galbenă, din petalele acestei plante şi miere, lăsate la rece timp de 60 de zile. Pentru uz extern, cataplasmele de narcise au efect emolient, calmant şi dezinfectant. Ultimele studii au arătat că narcisele şi ghioceii ar putea trata depresia, datorită unor compuşi extraşi din aceste flori.

Flori de munte cu proprietăţi medicinale

Ruşcuţa de primăvară este un alt vestitor al primăverii care răsare în poieni şi pe coaste însorite. Frunzele sînt subţiri, asemănătoare cu cele ale mărarului. Florile mari (pînă la 6-8 cm) au culoarea galben-aurie. În scop fitoterapeutic se culege partea aeriană a planei, cu inflorescenţe. Ruşcuţa are acţiune sedativă, diuretică. În uz intern, partea aeriană ajută în tahicardie, insuficienţă renală şi cardiacă, accese de tuse, astm bronşic, epilepsie, dureri reumatice, cardiopatii, dispnee cardiacă, insuficienţă mitrală, miocardită, pericardită, aritmii, nefrite cronice, obezitate, arteroscreloză, sub formă de infuzie, decoct, tinctură. Trebuie evitată utilizarea plantei în cazul bolilor digestive şi se foloseşte doar cu recomandarea cardiologului. În stare proaspătă, planta are efecte toxice. Brînduşa de primăvară conţine uleiuri grase, fitosterol şi ale substanţe benefice pentru sănătate. Este indicată în afecţiunile pielii, şi are rol în tratarea ridurilor şi a coşurilor. Infuzia are efect antiinflamator. Degetăruţul seamănă cu un clopoţel. În medicina naturistă, preparatele din această plantă sînt utilizate pentru restabilirea echilibrului stomacal şi intestinal, curăţînd foarte bine tractul digestiv. Este şi purgativ. Ghinţura de primăvară creşte imunitatea organismului şi este un aliat de nădejde al ficatului stresat. Stimulează pofta de mîncare şi normalizează procesele digestive.

Mesajul florilor de primăvară

• Cercetătorii au descoperit că, primăvara, cînd natura reînvie, oamenii pot fi influenţaţi pozitiv de mirosul unei flori sau de plimbările în aer liber. Florile de primăvară sînt medicamente emoţionale, utile în depresii, procese de conştiinţă şi frică.

- Ghiocelul este simbolul speranţei, consolării şi alinării. Ghioceii dăruiţi reprezintă un simbol al unui prieten gata să ţi se alăture în momente grele din viaţă.

- Laleaua semnifică rezistenţa sentimentelor, în ciuda timpului şi a diferitelor obstacole, precum şi lipsa compromisului.

- Narcisele sînt de obicei un mesager al celor timizi. Narcisa înseamnă foarte multă bucurie, prietenie, stabilitate şi respect.

- Violetele sau toporaşii simbolizează reînnoirea adusă de primăvară, dar şi patimile şi triumful iubirii. Cînd soţul sau prietenul îţi oferă violete înseamnă că dragostea lui e profundă şi foarte puternică.

- Lăcrămioara primită în dar de la persoana iubită înseamnă că iubirea lui e pură şi sinceră. În vechime, băieţii şi fetele culegeau buchete de lăcrămioare pentru că exista credinţa că aceste flori au darul de a aduce noroc în dragoste.

- Zambilele sînt florile care pot reda zîmbetul în dimineţile posomorîte de primăvară. Sînt simbolul bucuriei sau al tinereţii. Zambilele sînt asociate cu amabilitatea, tandreţea şi bunătatea.

- Brînduşa simbolizează sentimente puternice şi devotament, legături strînse atît de dragoste, cît şi de prietenie. Bărbatul care dăruieşte unei femei brînduşe nutreşte pentru aceasta o dragoste puternică şi pasională.

Sursa: monitorulexpres.ro