Nucile mențin sănătatea organismului

Nucile au fost, încă din timpuri străvechi asociate cu intelectualii, deoarece forma lor seamană cu cea a creierului. Acum știm însă, că pe lângă aceasta, ele sunt pline de factori care ajută la păstrarea unei sănătăți optime.

Nucile constituie o bogată sursă de energie, conținând mulți nutrienți, antioxidanți și vitamine esențiale pentru o bună funcționare a organismului.

Nucile sunt fructe oliaginoase deosebit de hrănitoare, au valoarea calorică mare, de 630 de calorii la 100 de grame, indicate,  mai ales,  în perioada rece a anului.

Compoziția nucilor:

Au în compoziție proteine, lipide, glucide și celuloză și sunt bogate în minerale precum sodium, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, sulf, fier, cupru, zinc și iod. Mai conțin vitaminele C, B1, B2, B5, vitamina PP și carotene.

Nucile sunt un aliment -medicament care, prin compoziția bogată și variată în nutrienții necesari pentru o bună funcționare a organismului,  ajută la menținerea sănătății sistemului cardiovascular, reglează nivelul colesterolului  în sânge pe cale naturală și au efect de întinerire.

Cum trebuie consumate:        

Consumate după masă,  nucile împiedică îngroșarea arterelor, previn bolile de inimă și apariția atacului vascular cerebral.

Pentru că sunt bogate în cupru, nucile sunt recomandate în regimul persoanelor care suferă de anemie, reumatism sau artroze. Doza zilnică nu trebuie să depășească 100 de grame de miez de nucă.

Conținutul bogat în zinc recomandă nucile ca tratament adjuvant în astenie, întârzieri de creștere, tulburări ale sistemului nervos, afecțiuni ale pielii, psoriasis.   

          

Pentru mărirea capacității de memorare și pentru perioadele de învățare, mai ales în sesiuni de examene, se pot consuma zilnic 10-15 nuci, amestecate cu 4 linguri de miere de albine poliflora.

Amestecul se mănâncă pe îndelete, mestecând îndelung fiecare înghițitură.              

Nucile se recomandă în bolile diareice, deoarece conțin tannin, care are efect  astringent.

Hepaticii pot consuma nuci , dar cu prudență și în cantități mici.

Diabeticii, însă pot să consume nuci fără teamă, pentru că acestea sunt sărace în glucide.

O echipă de cercetători din Pennsylvania, SUA,  a descoperit că nucile conţin un nivel ridicat de antioxidanţi, substanţe chimice care pot neutraliza alte substanţe periculoase pentru organism, contribuind astfel la apărarea imunitară.

Ei spun că nucile sunt mai sănatoase decât alunele, migdalele sau fisticul.
Dr. Joe Vinson, de la University of Scranton, a descoperit că, dintr-o gamă de alimente similare - miezi de fructe uscate - nucile au un nivelul de antioxidanţi de două ori mai mare decât celelalte fructe înrudite. Antioxidanţii găsiţi în nuci sunt de 2 - 15 ori mai puternici decât vitamina E, una dintre cele mai bune "apăratoare" ale organismului .

Cu toate acestea, vitamina E,  bine reprezentată în nuci, este un antioxidant extreme de puternic ce previne cancerul de prostată și de plămâni. De un real folos pentru întreținerea organismului sunt și seleniul, calciul și cuprul din compoziția nucilor.

Miezul de nucă se consumă proaspăt sau uşor prăjit (în care caz devine mai digerabil).
Din nucile verzi, înainte de întărirea cojii, se poate prepara dulceaţă.

E foarte important cum păstrăm nucile, într-o cameră aerisită, la întuneric, în strat gros de 15-20 cm (care în primele două săptămâni după recoltare se răscolesc zilnic, pentru a preveni mucegăirea fructelor) sau în saci de pânză de circa 20 kg, feriţi de rozătoare (şobolani, şoareci) şi de veveriţe. Durata păstrării, în condiţii bune, este de 1-1,5 ani; după aceea, miezul începe să râncezească.

Uleiul de nucă conţinând peste 50% acid linoleic, este indicat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea aterosclerozei. El mai conţine inozitol, vitamină cu rol vital în creşterea părului. Consumat de 50-60 g într-o salată de cartofi, seara, timp de 3 zile, are efect vermifug (combate tenia). De asemenea, acest ulei combate enurezisul (scăparea involuntară şi inconştientă a urinei); se îmbibă o felie de pâine prăjită cu o linguriţă de ulei de nucă şi se consumă în fiecare seară, timp de 15 zile. Uleiul de nucă se mai foloseşte pentru frecţionarea corpului la copiii rahitici, anemici, precum şi în dermatoze (are efect emolient).

Axul nucii, adică acea pojghiță subțire, lemnoasă, care desparte în interior, miezul de nucă în două, se obține atunci când se decojesc fructele pentru a scoate miezul. Nu-l arunca,  pentru că,  la nevoie,  poate fi de mare ajutor. Este puternic astringent, are efecte antitusive și antiinfecțioase la nivelul căilor respiratorii medii.

Din axul nucii se poate obține un decoct deosebit de eficace în diaree, dar și împotriva tusei. Se fierb trei, patru lingurițe de produs mărunțit în 300 de ml de apă, vreme de 10-15 min, după care se filtrează. Se administrează îndulcit cu miere. Se pot bea două, trei căni pe zi.

Infuzia de frunze de nuc, pe cale internă, se foloseşte și contra enteritelor, infecţiilor şi edemelor renale, în periartrita scapulohumerală (dureri ale umerilor), în diabetul zaharat, în hiperhidroză (transpiraţie excesivă), precum şi în hipogalactie (producere insuficientă de lapte). 

Decoctul din frunze de Nuc (extern) – 3 linguri la o cană de 200 ml, se foloseşte ca gargară pentru tratarea stomatitelor (boli inflamatorii ale mucoasei bucale). Acest decoct se mai foloseşte pentru comprese (boli în ochi, psoriazis, eczeme, furunculoză) şi băi (în reumatism, scrofuloză, leucoree, transpiraţie excesivă la picioare).

Decoctul de frunze de Nuc (pentru băi) se prepară astfel: se fierb 100 g frunze în 3-4 l apă, timp de 15 minute. Lichidul obţinut se toarnă în apa din cadă, care să aibă o temperatură de 37 grade. Durata unei băi este de 15-20 minute.

Unguent (alifie) pentru răni, din frunze de Nuc. Această alifie se prepară din 15 g frunze mărunţite, care se macerează timp de 7 zile în 100 ml ulei de floarea-soarelui, la temperatura camerei. După macerarea conţinutului, vasul în care se află acest amestec se pune pe baia de apă în fierbere şi se lasă timp de 3 ore la foc încet. Apoi se strecoară lichidul prin tifon sau pânză, i se adaugă 15 g ceară de albine, se mai ţine încă 30 minute pe baia de apă şi apoi se face omogenizarea, după Mocanu Şt. Şi Răducanu D.

Pentru scopuri medicinale, frunzele de Nuc se recoltează în iunie. Se foloseşte numai foliolele frunzelor (fără peţiol), care se usucă la umbră (de preferinţă în podurile acoperite cu tablă), în strat subţire, care se răscoleşte zilnic, pentru a se usca cât mai repede şi a se preveni încingerea şi mucegăirea frunzelor.

În stare proaspătă, frunzele de Nuc sunt mai active decât cele uscate. Având şi proprietăţi repelente, aceste frunze se mai folosesc pentru îndepărtarea muştelor şi a deferiţilor paraziţi ai pielii.