Patimile fiind boli ale sufletului este
nevoie să analizăm,modul cum se produc ele, simptomele ce le insoţesc, şi să le
facem o descriere.Întorcânduşi de la Dumnezeu facultăţile sufletului şi
trupului şi îndreptândule spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla în ea
plăcerea, omul face să se nască în el patimile (Pati-l.gr), numite şi vicii. ele
nu fac parte din firea omului. Sfântul Vasile cel Mare, în prima omilie asupra
facerii omului, spune că ele nu fac parte din chipul lui Dumnrzeu. Iar Sfântul
Maxim Mărturisitorul zice că ele "nu au fost create la început împreună cu
firea oamenilor, căci altfel ar intra în definiţia firii". În ceea ce-l
priveşte, Sfântul Ioan scărarul spune că:"Păcatul sau patima nu se află în
fire în chip natural. Căci Dumnezeu nu e făcătorul
patimilor";"Dumnrzeu nici n-a făcut, nici n-a zidit răul. Deci s-au
amăgit unii spunând că unele dintre patimi sunt fireşti în suflet".
vedem
de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului, ca urmare a păcatului
strămoşesc. Sfântul Macarie învaţă în acest sens:"În urma neascultării
primului om, a intrat în noi ceva străin de firea noastră, (a intrat) răutatea
patimilor, care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenit a doua
fire". Altfel spus, patimile sunt efectul relei folosinţe de către om a
liberului său arbitru, rod al voii personale despărţită de voinţa sa firească,
dăruită de Dumnezeu. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul:"Patimile sunt un adaos
dintr-o pricină sufletească, pentru că sufletul este din fire
nepătimitor". Abătându-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plăcere, a
dat naştere patimilor(bolilor) şi le-a întărit pe acestea împotriva sa".
Sfântul Ioan Damaschin învaţă tot aşa:"Viciul nu este nimic altceva decât
îndepărtarea virtuţii, după cum şi întunericul este îndepărtarea luminii. dacă
rămânem în starea naturală, suntem în virtute; dacă ne abatem de la starea
naturală, adică de la virtute, şi venim la cea contra naturii, ajungem în
viciu". Virtuţile constau în lucrarea potrivit firii sau, altfel spus,
potrivit scopului pe care Dumnezeu li le-a dat la crearea firii omeneşti, a
facultăţilor, puterilor sau tendinţelor omului.Sfinţii Părinţi s-au străduit să
clasifice toate aceste patimi/boli, întemeind astfel o adevărată nosografie
duhovnicească.Sfântul Ioan Casian arată cum se pot deosebi şi împărţi ele prin
raportarea la diferitele "părţi" ale sufletului, sau la puterile
acestuia, pe care ele le afectează, şi recurge pentru această demonstraţie la o
comparaţie clară cu bolile trupului: "Există un singur izvor şi început al
tuturor viciilor, după calitatea părţii, sau, ca să spun aşa, a porţiunii din
suflet care a fost molipsită, iar numele patimilor şi ale stricăciunilor sunt
felurite. Aceasta se înţelege uneori mai uşor prin comparaţia cu bolile
trupeşti, care pot avea o singură cauză, dar felurile suferinţei sunt multe,
după membrele care au fost atinse de boală. Când este atacată de puterea veninului
vătămător fortăreaţa trupului, capul adică, apare cefalgia.Când acest venin a
pătruns în urechi sau în ochi, se produc otita şi oftalmia. Când acesta a
atacat încheieturile sau exterminaţiile mâinilor, boala se numeşte gută, iar
dacă s-a coborât la picioare, numele bolii este podagră. Aceeaşi singură
obârşie, veninul vătămător, produce boli cu atâtea nume, câte părţi ale
trupului a infectat. În acelaşi chip, trecând de la cele văzute la cele
nevăzute, credem că se aşază în părţile, sau, ca să spun aşa, în membrele
sufletului nostru, puterea fiecărui viciu. Înţelepţii spun că virtutea este de
trei feluri, adică având drept obârşie raţiunea, voinţa şi sentimentul, care se
pot tulbura din vre-o pricină oarecare. Când, aşadar, puterea patimii
vătămătoare a împresurat pe una dintre acestea, prin stricare, în locul ei se
aşează ceea ce numim viciu".
BIBLIOGRAFIE: Episcopul Alba Iuliei Andrei,
"Spovedanie şi comuniune", Edit Alba Iulia, 1998. Jean-Claude
Larchet, "Terapeutica bolilor spirituale", Edit. Sofia,Bucureşti 2006
"Filocalia Sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii" vol.1,
Edit.Humanitas, Bucureşti,2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu