Ienupărul, medicamentul iernii

Cunoscut încă din Antichitate pentru efectele sale curative, ienupărul este intens utilizat şi astăzi în medicina naturistă. Arbustul creşte mai ales în zonele montane, fructele ajungând la maturitate abia în pragul iernii.

Ienupărul, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea ştiinţifică de Juniperus communis, a primit în diferite zone ale României denumiri populare specifice: brădişor, bradul-ciumei, archiş, ialovăţ, ghimbir, inibahar, zolovăţ. Arbustul creşte în zonele montane, în pâlcuri sau izolat, prin păduri de conifere şi de fag, pe versanţii însoriţi ai colinelor şi pe terenurile aride sau pietroase, expuse la viscole şi ger în timpul iernii.

În terapia naturistă sunt utilizate fructele de ienupăr, recoltate toamna târziu şi în cursul iernii, şi uscate apoi pe cale naturală. Curele cu fructe proaspete sau uscate de ienupăr şi-au dovedit eficienţa, de-a lungul timpului, în diverse afecţiuni. Astfel, s-au constatat efecte remarcabile în bolile renale (litiază renală, edeme renale, prostatită), în bolile pulmonare (bronşite cronice şi acute, catar pulmonar, răceli, tuse, infecţii pulmonare, fluidizarea secreţiilor bronşice, TBC), ca urmare a efectelor expectorante, antitusive, bactericide, sudorifice şi bronhodilatatoare, în bolile aparatului digestiv (afecţiuni gastro-intestinale, hepatită, pancreatită, ciroză hepatică, ascită, dischinezie biliară, litiază biliară, colici, enterocolite, crampe stomacale, balonări, diaree, dizenterie, vome, anorexie, hemoroizi, helmintiază), în tulburările nervoase (nevroze, alergii, migrene, depresii psihice, stări angoase, anxietate), în dereglări cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, bradicardie), în bolile reumatismale, în afecţiunile metabolice (diabet zaharat, obezitate, celulită, dereglări hormonale). Cea mai cunoscută formă de utilizare în medicina naturistă este infuzia sau decoctul din boabe de ienupăr. « Această infuzie, din două linguriţe de fructe uscate la 200 ml de apă, are efecte vindecătoare în litiază renală, edeme renale la picioare, colici nefritice, infecţii renale, dar şi în boli digestive (ascită, ciroză, hepatită cronică sau acută, colite şi enterocolite, aerofagie, dispepsii de fermentaţie, excitarea sucurilor gastro-intestinale, fortificarea aparatului digestiv, mărirea poftei de mâncare), în afecţiuni pectorale ( gripă, guturai, bronşită cronică şi acută) şi în stările reumatismale (spondiloză, gută)”, a explicat cunoscutul specialist în fitoterapie, prof. univ. dr. Constantin Milică.

În cele ce urmează vă prezentăm alte câteva reţete de preparate pe bază de fructe de ienupăr, recomandate în tratamentele naturiste de prof. Constantin Milică:

- uleiul eteric de ienupăr, luat în doză de două-patru picături puse pe zahăr, de trei ori pe zi, într-o cură de trei săptămâni, are efecte dezinfectante, diuretice şi spasmolitice la nivelul căilor renale, digestive şi respiratorii, îndeosebi în litiaza urinară, cistite, dispepsii, icter, fermentaţii, balonări, anorexie, bronşite;

- tinctura de ienupăr, preparată din 20 g fructe uscate şi măcinate puse la macerat în 200 ml alcool 400 timp de 10-14 zile, se strecoară şi se consumă câte 20 picături, pe stomacul gol, de 3 ori pe zi, în combaterea unor boli cum ar fi litiaza renală (mai ales urică), cistită, nefrită, pielonefrită, uretrită, infecţii genito-renale cu infrabacterii le Chlamidya sau stafilococi, hepatită cronică, pericardită şi obezitate;

- vinul de ienupăr, preparat din 50 g fructe uscate şi măcinate care sunt ţinute două săptămâni la macerat în 750 ml vin alb şi 250 ml alcool 700; se consumă zilnic câte 3 păhărele de 50 ml, la mesele principale, având efecte diuretice şi fortifiante în inflamaţii ale căilor urinare, litiază renală, edeme cardiorenale, steatoză hepatică şi splenică, tuse rebelă, astm şi gută;

- infuzie sau macerat din fructe pentru clătirea gurii după mese şi pentru frecţii pe pielea capului în scopul întăririi rădăcinii firului de păr ;

- tinctură din fructe (10 g fructe uscate macerate 10 zile în 100 ml alcool concentrat) pentru frecţii în dureri reumatice ;

- oţetul din fructe (150 g fructe bine zdrobite), obţinut prin macerare în 200 ml alcool 500 timp de 4-5 zile, după care se adaugă un litru oţet de vin; se continuă macerarea încă 7-8 zile şi se fac frecţii pe corp, seara la culcare, în cazul stărilor febrile.

- extractul uleios de ienupăr, obţinut prin fierberea, timp de 2-3 ore, pe baia de apă, a unui amestec, în părţi egale, din fructe zdrobite de ienupăr şi ulei de floarea soarelui; se foloseşte la frecţii (2-3 ori pe zi) în caz de reumatism, lumbago şi nevralgii dureroase, după care se diluează folosind 10 ml ulei la un litru de alcool.

Otilia Bălinişteanu