1 linguriţă rasă de rădăcini de obligeană este lăsată peste noapte cu 1/4 litru de apă rece, dimineata se încălzeşte şi se strecoară. Din acest lichid se ia câte 1 înghiţitură chiar înainte şi imediat după fiecare masă – adică 6 înghiţituri pe zi, nu mai mult!
În afară de aceasta, este necesar următorul amestec de ceaiuri: 300 grame de filimică, 100 grame de coada-şoricelului şi 100 grame de urzici (amestecate bine).
Se ia de-aici pentru prepararea ceaiului 1 linguriţă cu vârf la 1/4 litru de apă. Raţia pentru o zi este de 1,5-2 litri de infuzie. Bolnavul bea exact după ceas la fiecare sfert de oră sau o data la 20 minute câte 1 înghiţitură; în acest mod, ceaiul este bine acceptat de către stomac. Experienţa arată că datorită acestui ceai inapetenţa bolnavului este înlăturată rapid.
Mai departe, se scoate din raţia zilnică de ceai câte 1/2 ceaşcă dimineaţa, la prînz şi seara înainte de fiecare masă, se adaugă câte 1 lingură de bitter suedez şi se bea această cantitate de fiecare dată pe jumătate, înghiţitură cu înghiţitură, 1/2 oră înainte şi 1/2 oră după fiecare masă. Dacă bolnavul nu suportă cantitatea de bitter suedez, adaosul se poate reduce la câte 1 linguriţă de bitter suedez.
Ceaiul trebuie păstrat cald într-un termos. În afară de aceasta, se pun comprese cu ierburi suedeze pe tot abdomenul. În acest scop, se ia o bucată mare de vată, care se umezeşte cu picături; ea se întinde în strat subţire peste burtă. Şi compresele cu aburi de coada-calului uşurează durerile. De aceea trebuie aplicate cat se poate de des, eventual câte 2 ore dimineaţa şi după-amiaza în pat şi apoi peste noapte (a se vedea pentru ambele comprese „Partea generală”).
La 1 octombrie 1979 a venit la mine din Hamburg cuplul Helmut şi Berta E. să-mi mulţumească pentru ajutorul primit prin broşura mea „Sănătate din farmacia Domnului”. Doamnei Berta E., în vârstă acum de 53 de ani, i s-a format, după o cădere pe scară, o tumoare pelviană, însoţită de dureri puternice. În ianuarie 1977 a fost
supusă într-o clinică hamburgheză unei operaţii, al cărei diagnostic a sunat aşa: Tumoare inoperabilă din cauza excrescenţelor mari! După 7 săptămîni de spital şi o cădere totală a părului, a fost externată în februarie 1977. În acel moment, doamna B. ştia deja că este bolnavă de cancer. În noiembrie 1978, bolnava s-a internat din nou în acelaşi spital pentru tratament. De data aceasta s-a efectuat o tăietură abdominală pe partea dreaptă. larăşi a fost tratată şapte săptămîni în spital. La un tratament ulterior, în februarie 1979, s-a constatat în partea stângă abdominală superioară o tumoare chistică mare cât un cap de copil. La 20 martie 1979, femeia a fost operată din nou. Medical s-au constatat, fără nici un dubiu, metastaze. Pacienta a fost hrănită artificial timp de 5 săptămîni, dar nu s-a înregistrat nici o ameliorare a stării ei. Chiar şi hrana pasată era vărsată după scurt timp.
În această perioadă, medicii i-au comunicat soţului că situaţia soţiei sale era fără scăpare. Scăderea rapidă a greutăţii de la 80 la 62 kilograme era şi ea concludentă. În acest moment, domnul E. a primit cadou broşura mea „Sănătate din farmacia Domnului”. Şi-a făcut rost urgent de câtiva litri de bitter suedez, de ceai de filimică, de urzică şi de coada-şoricelului, ca şi de rădăcini de obligeană dintr-o farmacie hamburgheză. Cu acordul medicilor care o tratau în spitalul din Hamburg, bitterul suedez a fost aplicat sub forma de comprese pe întregul abdomen, aşa cum este descris în broşură. Doamna Berta E. a băut ceaiurile de plante ca şi cele 6 înghiţituri de qeai din rădăcini de obligeană.
In decursul a 48 de ore după folosirea curentă a celor de mai sus, a survenit o schimbare în bine pe care n-o mai spera nimeni şi care a surprins extraordinar întregul corp medical şi pe toţi cei implicaţi. După 10 zile,” la 24 aprilie 1979, pacienta a fost externată pentru a fi tratată în continuare ambulatoriu, fiind considerata de medici într-o „stare a sănătăţii relativ bună”. Doamna E. a fost însă după externare atât de slăbită, încât timp de câteva săptămîni a trebuit să stea la pat. Tratamentul fitoterapeutic a fost continuat cu conştiinciozitate. Starea generală i s-a îmbunătăţit din săptămână în săptămână. Pofta ei de mîncare putea fi din nou considerata drept buna, iar creşterea în greutate progresa continuu. Domnul Helmut E. a relatat mai tîrziu într-o scrisoare din 8 august 1979 că acest „miracol” s-a înfăptuit doar de către mâna binecuvântată a Domnului. Mulţi dintre prietenii, cunoscuţii şi rudele lor au devenit prietenii plantelor medicinale din cauza acestei ihtîmplări. Helmut E. scrie în final, printre altele: „Soţia mea şi cu mine autorizăm în mod expres publicarea «cazului nostru», pentru a reda astfel speranţa oamenilor care caută ajutor.”
din cartea “Sanatate din farmacia Domnului” de Maria Treben, p. 111-113
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu